Parliamentary debates

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ora vânzării - 15 şi 16 minute"

Rupt de grija "securităţii alimentare", Guvernul României a iniţiat un proiect de lege ce deschide cutia Pandorei şi duce la vânzarea ţării până la nivel de parcelă. Legea nr.579/2014 permite cetăţenilor şi persoanelor juridice, având naţionalitatea unui stat terţ, să cumpere terenuri situate în extravilan în ţara noastră.

221 de deputaţi au votat adoptarea acestei legi, 27 au votat împotrivă, iar 50 de deputaţi s-au abţinut. Deşi erau în sală, 2 deputaţi nu au votat.

Am votat împotriva Legii nr.579/2013.

Nu ştiu cum vânzarea terenurilor agricole către firme şi cetăţeni străini va asigura "securitatea alimentară". Probabil în acelaşi mod prin care vânzarea resurselor de gaze de şist către firme străine va revărsa peste români şi beneficiile "securităţii energetice", deşi, aşa cum ştim cu toţii, redevenţele sunt de doar câteva procente şi nimeni nu poate obliga o firmă străină să vândă gazele extrase sub preţul pieţei doar pentru români.

Pământul românesc va fi al altora şi nimeni nu îi poate obliga să vândă produsele agricole tot aici şi la un preţ acceptabil pentru români. Este previzibil că acestea vor merge la export, spre alte pieţe, şi vor asigura doar pentru alţii mult dorita "securitate alimentară" .

Vom ajunge chiar, într-o ţară cu un enorm potenţial agricol, să importăm alimente la preţuri ce vor transforma "securitatea alimentară" în dezastru.

În al doilea rând, odată cu terenurile agricole, există riscul să ne fie vândută şi istoria. Nimeni nu poate garanta că eventualele descoperiri arheologice vor fi declarate de către proprietarii străini sau dacă aceştia vor avea interesul economic sau istoric să fie trecute sub tăcere. Dacă sunt descoperiţi, pentru vânzarea istoriei vor fi sancţionaţi cu cel mult 25.000 de euro şi nu e aici locul să mă întreb oare cine şi de ce ar da aceste sume ridicole pentru a ne şterge trecutul?

În al treilea rând, se înfiinţează o nouă structură, Autoritatea pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Financiare, aflată în subordinea primului-ministru şi finanţată integral de la bugetul de stat, cu directori şi directoraşi numiţi evident după competenţele politice şi plătiţi regeşte din banii publici. Premierul şi camarila vor putea, prin atributele acestei autorităţi, prevăzute la articolul 13, să: a) publice pe site ofertele de vânzare-cumpărare de terenuri; b) să verifice exercitarea dreptului de preempţiune; c) să verifice îndeplinirea condiţiilor legale de către cumpărător; d) să constate şi să aplice sancţiunile prevăzute de prezenta lege, prin personalul împuternicit.

Adică, mai pe scurt, Guvernul centrează şi tot el dă cu capul în tot ceea ce înseamnă tranzacţie comercială în domeniul terenurilor. Concret, prin această lege, Guvernul devine şi cel mai mare samsar, a cărui activitate, practic, nu poate fi controlată.

Cine şi cum plăteşte pentru asta?!

Mai e o şansă. Legea se reîntoarce în Parlament.