Parliamentary debates

Doamna Viorica Cherecheş:

"Discriminarea transformă persoanele cu dizabilităţi în persoane cu handicap"

La data de 31 decembrie 2016, în România erau înregistrate 786.546 de persoane cu dizabilităţi, ceea ce reprezintă un procent de 3,45% din populaţia ţării.

Printre aceştia sunt numeroase persoane cu un handicap fizic sau somatic, care ar putea să lucreze şi chiar îşi doresc acest lucru, numai că prejudecăţile şi lipsa rigurozităţii în aplicarea legii îi transformă din persoane cu dizabilităţi în persoane cu handicap. România este membru cu drepturi depline a Uniunii Europene de 10 ani şi la noi în ţară se aplică legislaţia europeană de incluziune şi protecţie a persoanelor cu dizabilităţi. Din păcate însă, doar declarativ, aplicăm această lege, pentru că angajatorii se feresc de această categorie a populaţiei şi refuză să o angajeze. La nivel naţional nu există date statistice clare şi mai ales reale ale numărului de persoane cu dizabilităţi care sunt angajate.

În România există o falsă implicare a autorităţilor în ceea ce priveşte integrarea persoanelor cu dizabilităţi şi acest lucru se vede chiar de la intrarea într-o societate. Prin lege, doar instituţiile de stat sunt obligate să fie dotate cu rampe pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi motorii, dar daţi-mi voie să vă spun că există şi persoane cu alt tip de dizabilităţi, de exemplu, auditive sau vizuale. Prin simpla montare a unui covor tactil şi a unor plăcuţe, le-am uşura acestora viaţa şi accesul în instituţiile publice.

Deşi handicapul nu este cauzat de boala în sine, ci de interacţiunea dintre individ şi societate, deficienţa sau dizabilitatea sunt cele care contează în cea mai mare măsură. Cunoştinţele sau experienţa candidaţilor nu mai contează şi nu pot influenţa decât într-un procent nesemnificativ opinia angajatorului.

Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a încadra persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de salariaţi.

Legea nr. 448 din 2006, republicată în 2008, se rezumă la două posibilităţi, în cazul în care angajatorul nu face acest lucru: plata lunară către bugetul de stat a unei sume reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajate persoane cu handicap; cea de-a doua opţiune este achiziţionarea de produse sau servicii de la unităţi protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute de lege. Prin urmare, legislaţia în vigoare favorizează angajatorii care refuză încadrarea unor persoane cu dizabilităţi, prin oferirea de opţiuni.

Ţin să vă reamintesc că acestor angajatori li se oferă legal o portiţă de scăpare şi astfel persoanele care au o dizabilitate sunt transformate în persoane cu handicap chiar din cauza "scăpărilor legale".

Cunosc persoane care s-au născut cu o dizabilitate de ordin fizic, dar acest lucru nu le-a împiedicat să înveţe mai multe limbi străine şi să devină absolvenţi ai unei universităţi. Cu toate acestea, le-a împiedicat să se integreze în societate, să obţină un loc de muncă decent şi să se întreţină din punct de vedere material, degrevând astfel statul de importante cheltuieli anuale.

Prin atitudinea de care dau dovadă o mare parte dintre angajatorii din România, persoanele cu dizabilităţi sunt transformate în persoane cu handicap.

În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, noţiunea de dizabilitate este definită ca "...deficienţa senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane...". În ciuda acestor deficienţe, aceste persoane sunt capabile să facă ceva util pentru societate, fie singure, fie asistate.

Cred că ar trebui să ne aplecăm mai atent asupra problemelor acestei categorii de persoane şi să nu le excludem din viaţa activă, pentru că pot contribui pozitiv şi din punct de vedere economic la bugetul de stat.

Putem transforma aceste persoane din asistate financiar în contributori activi. Nu putem să-i discriminăm în continuare, pentru că o mare parte dintre ei chiar îşi doresc să fie integraţi activ pe piaţa muncii.

Împreună trebuie să trecem în revistă legislaţia în vigoare şi să găsim soluţii viabile pentru a rezolva această problemă. Trebuie revizuite comisiile şi comitetele care au ca obiect de activitate reintegrarea persoanelor cu dizabilităţi, dar care nu au proceduri clare. Astfel se ajunge la situaţii în care două persoane cu handicap similar sunt încadrate în grad diferit de handicap sau persoane cu o invaliditate permanentă sunt evaluate periodic de membrii comisiei care nu fac altceva decât să constate că invaliditatea nu este reversibilă.

Trebuie să venim cu soluţii concrete pentru cei care doresc cu adevărat să muncească, să fie parte activă a societăţii româneşti. Suntem datori să evaluăm legislaţia de care dispunem şi să amendăm normativele care pot face diferenţa şi care pot astfel să elimine discriminarea care se practică în acest moment.