Parliamentary debates

Domnul Ioan Balan:

"Dezinteresul ultimelor Guverne produce o nouă generaţie de sacrificiu"

Evenimentele pe care le trăim de mai bine de 9 luni, mai precis de când PSD şi ALDE au câştigat alegerile şi au preluat guvernarea, ne demonstrează cât se poate de clar faptul că liderii celor două partide au cu totul altă agendă decât cea care ar trebui să cuprindă problemele reale ale societăţii româneşti. Cea mai mare parte a promisiunilor electorale, cuprinse şi în Programul de guvernare, au trecut la capitolul "discutate şi uitate". Aşa se face că, de 9 luni, România nu a făcut niciun progres vizibil, ci, dimpotrivă, regresele sunt semnificative. De exemplu, ultima evaluare internaţională, făcută de Forumul Economic Mondial, ne arată că lipsa investiţiilor în infrastructură ne-a dus pe locul 120 în lume, după state precum Burundi, Zimbabwe, Liberia sau Tanzania, din punctul de vedere al calităţii infrastructurii de transport rutier. Despre calitatea infrastructurii şcolare, a celei din sistemul de sănătate, ar fi de prisos să mă mai exprim, pentru că o vedem cu toţii, zi de zi, şi intrăm în contact nemijlocit.

Un Guvern responsabil nu poate să stea nepăsător şi să nu aibă niciun fel de viziune, niciun fel de preocupare, niciun fel de soluţie faţă de viitorul ţării pe care o conduce.

Dar ce este, în fapt, viitorul unei ţări? Viitorul unei ţări nu poate fi altul decât viitorul copiilor, viitorul elevilor şi al tinerilor care merg la şcoală şi într-o zi termină şcoala. Din păcate, oricât ne-am strădui să găsim o preocupare guvernamentală faţă de soarta copiilor şi a tinerilor, nu găsim niciun indiciu în acest sens. Nu găsim niciun motiv să apreciem politicile guvernamentale. Pentru copii, semnul suprem de dispreţ îl reprezintă modul defectuos în care a început şcoala în acest an: fără manuale, fără îmbunătăţiri substanţiale ale infrastructurii şcolare, fără salarii decente pentru dascăli. Apoi, de mai bine de şase ani, de când a încetat minciuna cu ratele uriaşe de promovare la bacalaureat, Guvernul numără neputincios sute de mii de absolvenţi de liceu care nici măcar nu se mai înscriu la proba de bacalaureat, dar să mai obţină şi diploma! În numai şase ani, sute de mii de tineri au fost abandonaţi în stradă de guverne, fie ele politice, fie tehnocrate, dintr-o lipsă totală de preocupare şi dintr-o vădită incompetenţă. Şi dacă soarta unui singur tânăr ar fi fost în pericol, Guvernul ar fi trebui să acţioneze. Din păcate, vorbim de sute de mii de tineri, de al căror destin nu-i pasă nimănui!

Consecinţele acestei situaţii nu au întârziat să apară. Miercuri, 27 septembrie, Institutul Naţional de Statistică al României ne-a prezentat date statistice de o gravitate absolută. Astfel, INS ne spună că rata de ocupare a tinerilor cu vârste cuprinse între 15-24 ani este de 27,3%, faţă de peste 70% în categoria de vârstă următoare. Mai mult decât atât, rata totală a şomajului este mică, însă rata şomajului în rândul tinerilor a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii zeci de ani, ea ridicându-se la peste 15,4%. Şi mai grav, şomajul în rândul tinerilor din mediul rural se apropie cu paşi rapizi de 19%!

Ca să traducem cifrele seci şi dure ale INS, trebuie să spunem că astăzi, în România, unul din cinci tineri vrea să muncească şi nu poate. De ce spun că nu poate? Pentru că, deşi există în anumite zone ale ţării destule locuri de muncă vacante, tinerii nu sunt calificaţi corespunzător pentru a le ocupa. Nu ai luat bacul, este deja o sentinţă nemiloasă care-i trimite pe tineri, automat, la munca necalificată. De asemenea, tinerii nu pot să muncească în alte zone ale ţării, cum este de pildă Regiunea de Nord-Est, pentru că nu sunt locuri de muncă. Ei ar vrea, ar putea, dar nu au unde! De ce nu sunt locuri de muncă? Pentru că de ani de zile nu se mai fac investiţii publice, iar Guvernul nu are nici cea mai mică intenţie să stimuleze investiţiile private, care ar putea crea locuri de muncă în economia privată.

În acest context profund nociv pentru tineri, vedem că tinerii continuă să plece din ţară, chiar dacă guvernanţii ne spun cu mândrie că economia creşte, că economia duduie. Să sperăm că această economie nu o să crape de la atâta duduială! Vă garantez că niciun tânăr nu şi-ar dori să-şi lase casa şi părinţii pentru a pleca la munca de jos, în străinătate, dacă ar putea munci la el în ţară, pe un salariu decent.

Aţi văzut vreun oficial al Guvernului să-i pese că România pierde zilnic cea mai importantă resursă, tinerii? Nu, din păcate, multe lucruri, şi dacă se fac mai târziu, nu pot fi reparate. În schimb, când vorbim despre destinele tinerilor, ezitările autorităţilor nu mai pot întoarce timpul înapoi.

Vreau să cred că Guvernul se va trezi măcar în ceasul al 20-lea şi va acţiona până nu va fi prea târziu. Sper să nu mai vorbim încă o dată despre generaţii de sacrificiu, despre generaţii cu destine pierdute!