Parliamentary debates

Doamna Ana Birchall:

"Cooperarea dintre UE şi Africa, în contextul celui de-al cincilea Summit UE - Africa, programat pentru luna noiembrie 2017"

Lumea în care trăim a devenit, pe zi ce trece, una din ce în ce mai interconectată şi, în acelaşi timp, mai diversă, cu oportunităţi şi ameninţări ramificate în egală măsură şi în care orice eveniment petrecut într-un anumit punct al globului poate afecta entităţi aflate la zeci de mii de kilometri depărtare. Într-un peisaj dominat de efectele, deopotrivă, pozitive şi negative ale globalizării, orice decident, politic sau apolitic, are datoria de a lua în considerare modul în care sunt exportate astăzi ameninţări şi vulnerabilităţi care nu sunt neapărat specifice statului sau societăţii în cauză.

Am asistat, pe parcursul ultimilor ani, la o complicare tot mai evidentă a vecinătăţii Uniunii Europene cu o serie de state eşuate care au provocat cea mai gravă criză migraţionistă din istoria recentă şi cu o sporire a ameninţării teroriste atât în regiunea de origine, cât şi în interiorul Uniunii Europene. Impactul unor astfel de ameninţări şi riscuri exportate din Estul Europei, Caucaz, Asia Centrală, Orientul Mijlociu sau Nordul Africii influenţează din ce în ce mai mult societatea europeană şi, implicit, pe cea din România.

În declaraţia politică de astăzi mă voi opri asupra situaţiei existente într-una dintre regiunile cu cea mai complicată şi imprevizibilă evoluţie în planul dinamicii de securitate şi care ne influenţează astăzi într-un mod semnificativ, respectiv Nordul Africii, partea cea mai apropiată de Europa şi cu cele mai multe conexiuni cu civilizaţia europeană din întregul continent african.

Am avut ocazia, în luna octombrie a acestui an, să întreprind o vizită în Regatul Maroc, în calitate de Preşedinte a Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a OSCE, cu ocazia seminarului cu tema "Propagarea extremismului violent în regiunea OSCE şi strategia adecvată pentru a împiedica atragerea şi recrutarea de tineri de către organizaţiile teroriste: abordarea marocană". Vizita a fost un bun prilej pentru a conştientiza importanţa intensificării eforturilor pentru combaterea fenomenului terorist, a tuturor formelor de manifestare a acestuia sau a ameninţărilor adiacente şi sublinia pericolul pe care radicalizarea, în mod deosebit în rândul tinerilor, îl reprezintă pentru securitatea cetăţenilor, indiferent de ţară sau de regiune

Săptămâna trecută a avut loc cel de-al cincilea Summit UE -Africa, desfăşurat pe fondul intenselor provocări de securitate cu care Africa se confruntă pe parcursul ultimului deceniu, dar şi al schimbărilor profunde pe care continentul, statele şi societăţile africane le manifestă în plan economic, politic, cultural şi social. Cu această ocazie, peste 80 de şefi de stat sau de guvern din Uniunea Europeană şi Uniunea Africană au definit liniile şi direcţiile de cooperare în viitorul relaţiei dintre cele două continente. La finalul reuniunii, o declaraţie comună a subliniat priorităţile parteneriatului UE - Africa în patru domenii strategice, precum pace şi securitate, oportunităţi economice pentru tineri, migraţie şi mobilitate sau cooperare pentru o bună guvernanţă. Totodată, această declaraţie a confirmat faptul că Uniunea Europeană este cel mai important investitor, partener comercial, furnizor de ajutor umanitar şi pentru dezvoltare şi contributor la pacea şi securitatea continentului african.

Cu atât mai mult cu cât continentul african se află în vecinătatea Uniunii Europene şi în contextul în care statele din Nordul Africii, alături de cele din Orientul Mijlociu, sunt incluse în dimensiunea sudică a Politicii Europene de Vecinătate prin Programul Uniunea pentru Mediterana, problemele cu care se confruntă Africa sunt parte, astăzi, în mod direct sau indirect, din problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană şi Europa, în general. Fie că vorbim de conflicte sau situaţii de criză motivate etnic şi social, de sărăcie şi subdezvoltare din punct de vedere economic, fie că avem în vedere provocările de securitate, este nevoie, astăzi mai mult decât oricând, de o întărire şi dezvoltare a relaţiilor de colaborare între Uniunea Europeană şi toate aceste state.

Nu trebuie să uităm faptul că în regiunea respectivă se prelungeşte o criză de instabilitate declanşată în urmă cu aproximativ 7 ani, într-un mod paradoxal de o serie de mişcări menite iniţial să ducă la instaurarea democraţiei într-o mare parte din statele Africii de Nord şi al Orientului Mijlociu. Ca urmare a evenimentelor care au urmat aşa-numitei "Primăveri Arabe", precum şi a retragerii trupelor aliate din Irak şi Afganistan, am asistat în mod continuu la o radicalizare accentuată a islamismului şi la emergenţa sau reemergenţa unor organizaţii extremiste şi teroriste, în principal Al Qaeda şi, în special, Statul Islamic.

Instabilitatea accentuată care s-a instaurat în regiune nu a făcut decât să sporească criza politică, socială şi economică din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu, ducând la crize umanitare fără precedent şi la apariţia în zonă a unor focare de război civil, a unor noi centre de răspândire a terorismului şi a radicalizării şi, poate cel mai rău dintre toate, a unor state eşuate, incapabile să mai asigure securitatea propriilor cetăţeni şi funcţionarea per ansamblu a statului şi a societăţii.

Ne aflăm, astfel, într-un moment în care întreaga regiune a devenit un imens butoi cu pulbere, a cărei crize influenţează major continentul european şi care are nevoie de întregul suport al Uniunii Europene, ca şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru a putea reveni pe drumul spre normalitate. Avem nevoie de investiţii umanitare şi de misiuni de reconstrucţie statală care să funcţioneze pe baze noi, consolidate şi cu largul concurs al întregii comunităţi internaţionale.

După cum am afirmat în repetate rânduri, pentru a putea depăşi criza migraţiei, reemergenţa fenomenului terorist şi accentuarea radicalizării şi pentru a combate răspândirea lor este necesară, în primul rând, identificarea cauzelor care au stat la baza izbucnirii acestora şi asigurarea unei rezolvări durabile a acestora în regiunea de origine, respectiv Nordul Africii şi Orientul Mijlociu. Complementar cu acestea este, totodată, nevoie de continuarea şi consolidarea constantă a cooperării cu statele terţe, inclusiv cu cele de tranzit pentru fluxurile migratorii.

Poate mai important decât toate aceste măsuri, trebuie să ne aplecăm astăzi asupra problemelor care afectează siguranţa propriilor cetăţeni. Valul de atentate teroriste care au afectat Europa pe parcursul ultimilor ani şi instabilitatea crescută indusă de presiunea migraţionistă au lovit puternic în securitatea şi încrederea cetăţenilor europeni şi a statelor membre ale Uniunii Europene. Este datoria noastră, a decidenţilor politici, şi nu numai, oriunde ne-am afla, să facem tot ce este posibil pentru a înlătura flagelul terorist şi ameninţarea teribilă a radicalizării pentru a ne asigura că cetăţenii noştri, dar şi cei proveniţi din regiunile defavorizate care vin cu speranţă în Europa, au şansa unei vieţi mai bune şi mai sigure şi că pot privi cu încredere către viitorul nostru împreună, în marea familie europeană.

Pentru aceasta trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru ca provocările recente, atât în ceea ce priveşte presiunea migraţiei, cât şi ameninţarea teroristă, să nu afecteze ireversibil proiectul european, şi funcţionarea unora dintre componentele vitale ale acestuia, aşa cum este spaţiul Schengen. Viaţa de astăzi a cetăţenilor europeni nu poate fi concepută în absenţa acestui spaţiu fără frontiere interne, la a cărui securitate contribuie din plin şi România şi care trebuie consolidat şi extins în continuare, prin identificarea şi pe mai departe de noi capacităţi şi mecanisme de perfecţionare.

Trebuie să conştientizăm faptul că statele africane şi cele din Orientul Mijlociu au nevoie de sprijinul nostru, însă, în acelaşi timp, să ne asigurăm că putem consolida proiectul european şi întări securitatea cetăţenilor noştri. Pentru aceasta avem nevoie atât de o consolidare a cooperării noastre cu întreg continentul african, cu Orientul Mijlociu şi cu statele terţe implicate în problemele care afectează atât de mult aceste regiuni, cât şi de o consolidare continuă a Uniunii Europene, a vieţii sociale, politice şi economice din interiorul acestei familii şi, înainte de toate, de securitatea şi bunăstarea cetăţenilor noştri.

Cu toate că, astăzi, ne confruntăm cu o serie de crize fără precedent, cu o presiune migraţionistă şi umanitară ieşită din comun şi cu o instabilitate crescută în planul securităţii şi a relaţiilor de securitate, putem găsi, în soluţiile pentru rezolvarea acestor probleme, o soluţie pentru ziua de mâine.

Investind unii în alţii, în cooperare şi în strângerea legăturilor dintre Europa şi Africa, putem crea o punte către un viitor mai bun şi mai sigur.