Parliamentary debates

Doamna Elena Hărătău:

"Importanţa multilateralismului în politicile publice ale statelor membre ale ONU"

După înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, evoluţiile sociale, culturale şi politice din marea majoritate a ţărilor membre au cunoscut modificări esenţiale. Când Naţiunile Unite au fost create, în urmă cu 73 de ani, lumea era un loc foarte diferit. Popoarele invocate în primele cuvinte ale Cartei Naţiunilor Unite au fost în mare parte eliminate din arena internaţională şi s-au bazat aproape în întregime, pentru ca guvernele să vorbească în numele lor. Multilateralismul se caracteriza printr-o încetinire a dialogului interguvernamental, departe de ochiul public.

De-a lungul deceniilor scurse de atunci, odată cu apariţia globalizării şi a instrumentelor moderne de comunicare, cum ar fi internetul, canalele de ştiri 24 de ore din 24 şi cele sociale, precum şi posibilitatea de a călători relativ uşor pe distanţe lungi, oamenii din toate ţările lumii pot acum comunica altfel şi pot organiza acţiuni transfrontaliere fără frecvenţă şi cu o viteză fără precedent.

Drept urmare, instituţiile multilaterale de acţiune şi reprezentanţii acestora se află sub o examinare mai intensă a opiniei publice, pentru acţiunile sau inacţiunile lor, dar şi sub o mai mare presiune. Din fericire, responsabilii internaţionali recunosc că există o discrepanţă tot mai mare între căile şi mijloacele sistemului multilateral şi cele ale lumii exterioare, ale căror implicaţii nu trebuie încă să fie pe deplin înţelese, iar tendinţa globală este de diminuare a diferenţelor existente.

Creşterea neîncrederii în procesele multilaterale poate fi parţială, în opinia ONU, din cauza unor crize instituţionale în cadrul jurisdicţiilor naţionale. În multe ţări, astăzi, politica a devenit extrem de divizată, iar pe acest fond instituţiile guvernamentale se află în impas, respectiv nu reuşesc să concilieze diferite poziţii şi să găsească soluţii eficiente la chestiunile cheie ale justiţiei sociale, sustenabilităţii mediului şi ale politicii economice. În acelaşi timp, instituţiile multilaterale trebuie să fie mai responsabile şi mai aproape de cetăţeni, mai ales atunci când deciziile lor afectează direct viaţa oamenilor obişnuiţi.

Îmi exprim încrederea că România va reuşi să îşi consolideze poziţia binemeritată în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în calitate de garant al securităţii pe flancul estic al Europei, precum şi pe fondul progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani!