Parliamentary debates

Domnul Ştefan Muşoiu:

"Ce facem pentru sport şi pentru creşterea vitalităţii românilor?"

Rezultatele ultimului Eurobarometru arată că suntem printre cei mai sedentari cetăţeni ai Uniunii Europene. Doar polonezii, grecii şi portughezii reuşesc să ne întreacă la capitolul sedentarism.

Conform respondenţilor români, care au participat la sondajul european, costurile pe care le presupun activităţile fizice de recreere şi întreţinere reprezintă o barieră în plus în faţa dorinţei de a face mişcare a multora dintre conaţionalii noştri.

Deşi există şi sporturi care nu costă mult, şi acestea sunt evitate în ţara noastră. Trei sferturi dintre români admit că nici măcar nu dansează, nu aleargă şi nici nu merg cu bicicleta. Cât priveşte sportul de performanţă, acesta rămâne cu o adresabilitate redusă, de nişă, în ciuda rezultatelor excepţionale înregistrate de unii dintre sportivii noştri la nivel competiţional mondial.

Este adevărat că practicarea sportului în mod organizat sau individual nu ne rezolvă toate problemele existenţiale, dar ne ajută să câştigăm fie trofee şi să devenim ambasadorii României în toate colţurile lumii, fie o stare de sănătate mult mai bună şi o vitalitate crescută. De asemenea, sportul are, concomitent, un potenţial unic de a ne apropia şi de a ne da sentimentul că aparţinem unei comunităţi.

Extrapolând în mod realist importanţa sportului, voi sublinia că acesta joacă un rol decisiv în construirea unor societăţi bazate pe coeziune, una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Europa în prezent.

Şi pentru că ne aflăm în plină săptămână europeană a sportului în România, ediţia 2022, care se derulează între 23 şi 30 septembrie, şi având la dispoziţie rezultatele nu prea îmbucurătoare şi încurajatoare ale acestui ultim Eurobarometru, este evident că trebuie să continuăm să găsim noi modalităţi de a-i motiva pe conaţionalii noştri să devină activi. Iar aici voi menţiona chiar şi puterea propriului nostru exemplu, al celor care nu doar asistăm din faţa televizorului sau de pe stadioane la diverse competiţii, ci facem eforturi fizice regulate.

Din nefericire, această planificare guvernamentală a rămas la stadiul declaraţiilor politice şi în momentul actual, când în fruntea Ministerului Sportului avem titular un sportiv de succes, cunoscut la nivel mondial.

Evenimentele dispersate, precum organizarea săptămânii europene a sportului în România, rămân o iniţiativă a Comisiei Europene menită să promoveze sportul şi activitatea fizică în întreaga Europă, sub motto-ul #BeActive, în timp ce Ministerul Sportului are doar calitatea de organism naţional de coordonare al acestor manifestări.

Deşi acest eveniment va fi derulat, la fel ca şi cele precedente, în parteneriat cu numeroase entităţi publice şi private, precum şi cu federaţiile naţionale sportive şi poate antrena chiar şi un număr de peste 100.000 de participanţi direcţi şi indirecţi la nivel naţional, nu va putea niciodată suplini, nici măcar parţial, anvergura unor obiective planificate periodic, prinse într-o strategie naţională. Şi fac aceste afirmaţii nu ca să critic conducerea Ministerului Sportului, ci în speranţa că lucrurile se vor îndrepta şi materializa într-o strategie coerentă pentru sport, poate chiar la nivel parlamentar. Acum un an şi jumătate, ni se aducea la cunoştinţă că se află în pregătire acest plan, care se va inspira din diverse modele de succes, în special din cel al Ungariei. Din nefericire, nu avem plasată încă în dezbaterea publică de ministerul de resort nicio strategie.

Încurajarea sportului de masă, susţinerea performanţei, precum şi dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii sportive, prin investiţii consistente, trebuie să ajungă să fie pilonii unei viitoare strategii guvernamentale unitare şi a unor politici adecvate şi sustenabile pe termen lung.

Dacă Proiectul "România BeActive" este finanţat de Comisia Europeană prin Programul Erasmus+, European Week of Sport - National activities, Dialogue with stakeholders (EWoS), ERASMUS-SPORT-2022-DWS1-NE-IBA-2, şi alte proiecte ale Ministerului Sportului ar fi putut beneficia de finanţare prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Pilonul VI al PNRR este consacrat politicilor pentru generaţia următoare, copii şi tineri, oferind fonduri necesare pentru investiţii în sport.

Pe acest fond, mă văd obligat să vă reamintesc faptul că sportul s-a dovedit cel mai renumit ambasador al României în lume. Cu toate acestea, avem în continuare nevoie de mult mai multe baze sportive şi de hotărâri concrete şi ferme, necesare dezvoltării centrelor de copii şi juniori, pentru fiecare ramură sportivă în parte. Doar aşa copiii talentaţi, dar lipsiţi de resurse financiare, vor avea şansa să facă performanţă. Doar aşa vom reuşi, din nou, să excelăm şi să surclasăm, în diverse competiţii, alte state care, deşi se poziţionau cândva după noi, prin investiţii susţinute au reuşit să ne depăşească în performanţe în ultimii ani.

Salut orice iniţiativă externă sau internă privind îmbunătăţirea activităţii în acest domeniu şi girez posibilitatea Parlamentului de a asigura legislaţia care să sprijine dezvoltarea sportului şi care să permită atragerea investiţiilor private pentru susţinerea lui.

Trebuie să facem şi din sport o prioritate naţională!