Parliamentary debates

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Măsuri necesare pentru protecţia elevilor şi cadrelor didactice, în şcoli"

În săptămâna care s-a încheiat, s-au petrecut, e adevărat, în Serbia, evenimente care trebuie să ne dea mult de gândit. Două atacuri armate, produse de elevi, în şcoli, în care au fost folosite arme care le aparţineau părinţilor atacatorilor.

Violenţa a devenit molipsitoare şi extrem de periculoasă!

Astfel de gesturi extreme, efect al labilităţii psihice, al frustrărilor, al lipsei de educaţie şi supraveghere ale atentatorilor, mediatizate pe canalele clasice, dar şi fără nicio oprelişte pe reţelele de socializare, îi transformă pe aceştia în idoli, în modele de urmat pentru cei asemenea lor.

Este greu să îi explici unui adolescent, nemulţumit de sine, că nu violenţa este calea pentru a ieşi din anonimat. Dar nu imposibil!

Dacă nu facem urgent ceea ce trebuie, "România Educată", cea pe care ne-o dorim cu toţii, va rămâne un simplu titlu de proiect, care nu foloseşte nimănui.

E adevărat, în România - slavă Domnului! - nu s-au folosit arme de foc în şcoli. Dar, la Bucureşti, într-un colegiu prestigios, un elev şi-a atacat profesoara de japoneză cu un cuţit.

În colegiul meu, într-un sat cu oameni modeşti, copiii s-au rezumat la a-şi umili profesoara de engleză prin gesturi şi cuvinte obscene...

Ca să nu mai vorbim şi despre traficul de droguri, în care, mai nou, elevii înşişi au devenit distribuitori şi că, în secolul al XXI-lea, îţi trimiţi copilul la şcoală, mănâncă un jeleu, se îneacă şi nimeni nu ştie să îi dea primul ajutor!

Oare ce, în ce şcoală şi cât de repede va mai urma?

Sunt semnale extrem de clare că lucrurile nu merg bine deloc.

Nu era de ajuns că avem îngrijorător de mulţi analfabeţi funcţionali, că ne confruntăm cu o criză reală a numărului şi nivelului profesional al cadrelor didactice, că medicina şcolară e doar o poveste ori că încă mai sunt atât de multe şcoli şi grădiniţe cu toaleta în curte, acum trebuie să ne temem, la propriu, şi de faptul că violenţa în şcoli a ajuns o modă!

Sunt 100% pentru apărarea drepturilor copiilor!

Dar este de datoria noastră, ca legiuitori, şi să (re)instaurăm autoritatea adulţilor care se ocupă de educaţia lor!

Şi a instituţiilor!

Am auzit opinii conform cărora, a controla ghiozdanul unui copil înainte de a intra în colectivitate, ar fi o încălcare a vieţii private şi intimităţii acestuia...

Serios?

Dar dacă în acel ghiozdan s-ar afla nişte etnobotanice, care v-ar trimite propriul copil direct la UPU?!

Sau un cuţit, care v-ar putea răni propriul copil?

Ştim, oare, exact, câţi dintre deţinătorii de arme sunt părinţi?

Şi în ce şcoli învaţă copiii acestora?

Şi dacă aceştia îşi păstrează armele în siguranţă?

Inventariază, controlează cineva?

Nu este de glumă!

Am încredere că, în cel mai scurt timp, guvernul va aşeza problema siguranţei elevilor şi profesorilor în şcoli pe agenda priorităţilor şi că noi îl vom susţine, legislativ, pentru ca măsurile pe care le va propune să devină obligatorii.