Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of September 14, 2011
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.98/2011
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of September 14, 2011 |
Sittings of the Chamber of Deputies of September 14, 2011
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.44 | Cosmin Mihai Popescu - declaraţie politică intitulată "Adevărul despre viitorul unei naţiuni"; | ![]() |
||
|
"Adevărul despre viitorul unei naţiuni" Nu cred că există vreun studiu ştiinţific realizat în ultimele decenii care să nu ne arate foarte clar că, în ciuda oricăror măsuri pe care le-ar lua un guvern, dacă preocuparea sa principală nu va fi legată de ameliorarea educaţiei, nu se poate spera la o dezvoltare sustenabilă pe termen lung. În România, de mai bine de un deceniu educaţia a fost pusă într-o ramă scumpă, dar fără conţinut şi înconjurată de minciună şi lipsă de performanţă reală. În schimb, în primul moment în care un ministru a încercat să spună adevărul despre situaţia în care se află sistemul de educaţie din România, aproape întreaga societate l-ar fi dorit demis din funcţie. A spune adevărul despre starea actuală a educaţiei din România nu este decât primul pas în realizarea unei veritabile reforme. Din păcate, cu toţii ştim că nici un sector al vieţii publice nu se aseamănă cu acesta. Rezultatele reformei din educaţie se văd peste ani, atunci când noi generaţii părăsesc băncile şcolii şi demonstrează performanţe reale. Poate că şi din această cauză puţini s-au încumetat să realizeze o reală modernizare a învăţământului românesc. Poate că pentru partidele politice şi liderii politici, autodeclaraţi ca alternativă la guvernare, minciuna a fost mult mai convenabilă. Examenele de capacitate fără vlagă, tezele unice sau examenele de bacalaureat fără importanţă au creat senzaţia că educaţia se face fără carte, fără efort, fără dorinţa de cunoaştere, fără respect faţă de dascăl. Nu există vreo şansă pentru România să se dezvolte fără un capital uman bine pregătit. Nu există vreo şansă ca viitorii absolvenţi să obţină venituri mai mari în lipsa performanţelor lor individuale şi mai ales în contextul unei pieţe a muncii liberalizată. Există însă şansa ca lada de gunoi în care au purtat predecesorii noştri acest sistem să recapete faima şi demnitatea de odinioară. Faima românilor medici în SUA, a românilor ingineri la mari transnaţionale, a românilor profesori la Harvard sau Yale. |



