Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

"Cum să negi sau să calci cu nepăsare peste evidenţă"

Potrivit definiţiei Dicţionarului explicativ al limbii române, integritatea reprezintă însuşirea de a fi integru, sentiment al demnităţii, dreptăţii şi conştiinciozităţii, care serveşte drept călăuză în conduita omului; cinste, probitate; incoruptibilitate. Integritatea este o deci o virtute care înglobează o sumedenie de calităţi, ce se manifestă pe parcursul evoluţiei individului, fără însă a neglija aportul esenţial adus de factori: precum experienţa extrasă din cei şapte ani de acasă, coloană vertebrală, precum şi scheletul genetic al individului.

Experienţa personală acumulată în timp îmi certifică faptul că un individ nu poate fi cinstit şi corect astăzi, şi mâine nu. În marea majoritate a cazurilor, existenţa sau nonexistenţa integrităţii şi corectitudinii unei persoane iese la iveală în momente critice, situaţii fragile, de natură să testeze vulnerabilitatea individului.

Cu toţii cunoaştem haosul şi dezamăgirea generate atât în presa naţională, cât şi în cea internaţională de scandalul plagiatului stimabilului prim-ministru Victor Ponta, de altfel, un lucru absolut firesc şi de înţeles atâta timp cât interesul pe fondul acestui subiect este din ce în ce mai evident, mai ales pe fondul unor situaţii similare recente, marcate de demisii în masă, chiar la cel mai înalt nivel. Astfel, cunoaştem cu toţii celebrul caz al ministrului german al apărării, baronul Karl-Theodor zu Guttenberg, care a demisionat după ce teza sa de doctorat conţinea 80 de pasaje copiate cuvânt cu cuvânt de la alţi autori. De asemenea, un alt caz de plagiat celebru, destul de recent, este şi cel al preşedintelui Ungariei, Pál Schmitt, care a anunţat că demisionează "din cauza unor probleme personale", la scurt timp după ce s-a confirmat faptul că teza lui, având ca subiect Istoria Jocurilor Olimpice, a fost copiată de la alţi doi autori, situaţie care a determinat în mod firesc şi justificat retragerea titlului de doctor. De altfel, mesajul său a fost unul cât se poate de natural, demn şi emoţionant: "Constituţia Ungariei, pe care am semnat-o, spune că preşedintele exprimă unitatea naţiunii. Această prevedere înseamnă că, în situaţia actuală, când problemele mele personale dezbină naţiunea mea iubită şi nu o unesc, este datoria mea să îmi închei activitatea şi să demisionez din mandatul de preşedinte".

Cel mai recent caz de plagiat la nivel internaţional este cel al ministrului german al educaţiei şi cercetării, doamna Annette Schavan, caz care, de altfel, a readus în atenţia presei internaţionale deznodământul şi atitudinea de nepăsare totală în raport cu prejudiciul de imagine pe care l-a încasat România de pe urma plagiatului stimabilului prim-ministru Victor Ponta.

Astfel, într-un raport recent, în Deutsche Welle se declară exclusiv despre plagiatul lui Ponta că: "România nu-şi va ameliora imaginea păstrând un premier cu un titlu academic care nu i se cuvine. Nici imaginea şifonată a USL nu se va îmbunătăţi câtă vreme Ponta va rămâne premier". De asemenea, cu referire la cazul plagiatului Annettei Schavan şi cel al lui Victor Ponta, acelaşi editorial Deutsche Welle face o analiză comparativă, în urma căreia se concluzionează că există anumite diferenţe "multe, însă nu esenţiale" între cele două plagiate, evidenţiind faptul că esenţa unei astfel de comparaţii vizează în primul rând, "credibilitatea omului politic cu funcţii de răspundere într-un stat de drept", şi, nu în ultimul rând, interesul academic. Drept urmare, ministrului german al educaţiei şi cercetării i-a fost retras titlul de doctor, aceasta demisionând ulterior, în urma confirmării acuzaţiilor de plagiat.

Ceea ce este deosebit de îngrijorător este faptul că în cazul României, respectiv în cazul plagiatului primului-ministru, nu s-a luat nici un fel de măsură radicală şi absolut justificată. Astfel, după ce lucrarea cu pricina a fost pasată între cele trei organisme competente în domeniu, respectiv Consiliul Naţional de Acordare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), Consiliul Naţional de Etică (CNE) şi Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti, traseu anevoios, presărat cu intense acţiuni de intervenţie şi manipulare grosieră a unor instituţii întregi, cu scopul indirect de a le schimba alcătuirea şi direct de a-şi acoperi plagiatul, iată că două din cele trei instituţii abordate au confirmat plagiatul primului-ministru.

Prezenta declaraţie politică nu are menirea de a aduce critici la adresa persoanei Victor Ponta. Prezenta declaraţie este un semnal de alarmă real, răsunător, dureros cu privire la situaţia actuală şi reală a mediului academic, situaţie foarte bine observată de presa internaţională şi nu numai. Prezenta declaraţie politică nu trebuie luată ca o lecţie de moralitate adresată clasei politice, întrucât moralitatea se învaţă acasă, de obicei în primii 7 ani de viaţă. Desigur, ea se completează ulterior cu un buchet variat de experienţe personale, menite să modeleze personalitatea individului după propria sa conştiinţă. Prezenta declaraţie este o reacţie la modul nedrept al primului-ministru de a nega acest plagiat şi de a călca cu nepăsare peste evidenţă. Prezenta declaraţie este o revoltă la nenumăratele semnale de alarmă pe care Europa, şi numai, le trimite în raport cu caracterul îndoielnic, lipsa transparenţei şi competenţei instituţiilor de stat din România, la lipsa de integritate morală şi profesională, la lipsa de respect pentru mediul academic şi nu numai.