Parliamentary debates

Doamna Claudia Boghicevici:

"Informarea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială referitoare la Protocolul Convenţiei nr. 29/1930 privind munca forţată şi Recomandarea nr. 203/2014 cu privire la măsurile suplimentare pentru suprimarea eficientă a muncii forţate"

În cadrul şedinţei de plen de săptămâna trecută Comisia de muncă din cadrul Camerei Deputaţilor a făcut o informare referitoare la Protocolul Convenţiei nr. 29/1930 privind munca forţată şi Recomandarea nr. 203/2014 cu privire la măsurile suplimentare pentru suprimarea eficientă a muncii forţate. În urma prezentării făcute în plen, comisia va informa ministerul cu privire la aceasta, iar acesta are obligaţia de a o aduce la cunoştinţa Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Noul protocol la Convenţia nr.29/1930 privind munca forţată introduce noi recomandări referitoare la prevenirea muncii forţate, accesul la justiţie al victimelor şi la măsuri compensatorii. Protocolul trebuie ratificat de fiecare ţară. Statele sunt obligate să adopte o strategie naţională şi un plan de acţiuni, în consultare cu angajatorii şi angajaţii, pentru prevenirea şi pedepsirea muncii forţate şi a traficului de persoane.

Traficul de persoane şi munca forţată sunt subiecte care din păcate nu se află pe agenda publică din România, deşi suntem în continuare atât sursă, cât şi ţară de tranzit. Noul protocol la Convenţia privind munca forţată trebuie aprobat în cel mai scurt timp, iar Guvernul sper că lucrează deja la un plan de acţiuni.

Traficul de persoane şi munca forţată sunt infracţiuni, există anchete în derulare, deci problema României nu este în ceea ce priveşte sancţionarea fenomenului neapărat, cât mai degrabă în prevenirea acestuia şi protecţia acordată victimelor, astfel încât acestea să fie ferite de condamnare în legătură cu fapte de care nu sunt responsabile. Cum putem preveni munca forţată? Prin informare în şcoli, prin predici la biserică, prin discuţii cu aceste familii în situaţie de risc, prin colaborarea cu mediul asociativ.

O altă problemă este referitoare la protecţia oferită victimelor, întrucât aici cazurile de corupţie măruntă în care angajatorii nu sunt controlaţi sau poliţiştii nu adună mărturii împotriva celor care utilizează munca forţată sau trafichează persoane în acest scop dinamitează orice tentativă de penalizare.

Însă, cum ne putem aştepta de la acest Guvern să realizeze o strategie naţională pentru prevenirea şi combaterea muncii forţate atât timp cât principalul instrument de control tocmai a fost anihilat prin comasarea Inspecţiei Muncii cu Agenţia Naţională de Prestaţii Sociale printr-o ordonanţă de urgenţă? Că tot se lăuda ieri premierul că a fost anul cu cele mai puţine ordonanţe. Care a fost urgenţa pentru ca inspectorii de muncă să fie aduşi în acelaşi loc cu cei care se ocupă de prestaţiile sociale? Care este legătura dintre cele două activităţi? Facem o unificare pe hârtie doar pentru a bifa că reducem numărul de agenţii guvernamentale? Sper ca faptul că vorbim astăzi despre acest subiect va determina Avocatul Poporului să recitească sesizarea de neconstituţionalitate pe care am transmis-o şi să o înainteze către Curtea Constituţională.