Parliamentary debates

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral:

Ne-am obişnuit să spunem că tinerii şi copiii sunt viitorul, că ei sunt generaţiile care vor ajuta la dezvoltarea acestei ţări. Dar undeva în viitor, nu în prezent. În prezent, agenda publică este aglomerată de subiecte pentru "oameni mari". Şi totuşi, ne aşteptăm ca undeva, în viitor, aceşti copii şi tineri să preia frâiele şi să ne ofere chiar şi nouă o viaţă mai bună.

Sunt peste 52 000 de copii în sistemul de protecţie. Adesea m-am întrebat cum rămâne cu viitorul lor? Şi, mai ales, ce facem noi, în prezent, pentru copilăria lor?

Principalele tipuri de servicii pe care statul le oferă în momentul de faţă sunt serviciile de tip familial - 35.687 de beneficiari, şi serviciile de tip rezidenţial - 17.096 beneficiari în 2018. Dintre acestea, cele care au un impact negativ semnificativ asupra evoluţiei copiilor sunt centrele de plasament clasice şi cele modulate - corespondente centrelor rezidenţiale, în care sunt găzduiţi chiar şi 100 de copii în acelaşi timp. În condiţiile actuale, cu un număr limitat de angajaţi care să poată să le ofere grija şi iubirea de care au nevoie şi cu o perioadă medie de 7,5 ani petrecuţi în sistem, copiii întâmpină adesea probleme de dezvoltare locomotorie şi cognitivă, care îi pot afecta pe tot parcursul vieţii.

Înscrierea în serviciile de protecţie trebuie să fie o perioadă tranzitorie pentru copii, nu un mod de viaţă. Soluţiile pentru a le oferi acestor copii o familie sunt la fel de diferite ca şi poveştile lor. Nu toţi copiii din sistem trebuie adoptaţi, dar toţi cei care pot fi adoptaţi trebuie să aibă această şansă. Conform ultimelor date ale ANPDCA, în momentul de faţă nu există o relaţie de 1:1 între copiii care pot fi adoptaţi şi adoptatori.

Toate aceste cifre înseamnă vieţile unor copii care au dreptul, la fel ca oricare alt copil din România, să fie iubiţi şi îngrijiţi de o familie care să le ofere cadrul potrivit pentru a creşte şi a se dezvolta. Iar acum, mai mult decât oricând, avem puterea de a face ceva concret pentru viitorul acestor copii.

Urmează să supunem votului proiectul de modificare a Legii adopţiilor, un proiect iniţiat de Guvernul României la care eu, împreună cu colega noastră Roxana Mînzatu am depus o serie de amendamente la care am lucrat în ultimul an. Am reuşit să aducem la aceeaşi masă autorităţi, reprezentanţi ai societăţii civile şi alte persoane implicate, astfel încât să găsim cele mai bune soluţii, atât pentru copiii din sistem, cât şi pentru părinţii care aşteaptă să adopte. De aceea vă invit, dragi colege şi dragi colegi, să vă aplecaţi atenţia asupra acestui proiect şi să îi acordaţi importanţa pe care o merită.

Am încredere că putem schimba viaţa acestor copii. Dar pentru a face acest lucru şi pentru a nu mai avea generaţii de sacrificiu, este necesar să privim cu sinceritate toate soluţiile pe care le avem la îndemână, astfel încât să vedem ce putem păstra şi ce putem îmbunătăţi.