Parliamentary debates

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

"După un an de şcoală online, concluzii şi perspective"

Suntem în faţa bilanţului unui an de zile de şcoală online, desfăşurată în condiţii nemaiîntâlnite până acum în mediul preuniversitar şi universitar. Nu doar şcoala românească trece printr-o etapă complet atipică, ci şcolile din întreaga lume se află în acest scenariu.

Aş dori să vă îndreptaţi atenţia asupra rezultatelor obţinute într-o amplă cercetare desfăşurată de cercetători din cele mai importante cinci universităţi din România, membre ale Consorţiului Universitaria - Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, Universitatea "Babeş Bolyai" din Cluj-Napoca, Universitatea din Bucureşti, Universitatea de Vest din Timişoara şi Academia de Studii Economice din Bucureşti.

Peste 10.000 de profesori din învăţământul preuniversitar au participat la cercetarea evaluativă privind desfăşurarea activităţilor cu elevii în perioada de suspendare a activităţii, faţă în faţă, în martie 2020-februarie 2021. În perioada şcolii online, motivaţia pentru cariera didactică a scăzut pentru 10% dintre profesori, în timp ce 30% se declară mai dedicaţi profesiei în urma acestei experienţe, mai ales cei din mediul rural. Practic unul din trei profesori din mediul rural susţin că acest an a contribuit la creşterea propriei motivaţii pentru cariera didactică. Sunt câteva concluzii speciale obţinute prin acest amplu studiu şcolar din pandemie, dar nu sunt singurele.

Studiul mai arată clar că, iată, după un an de şcoală online, cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, mai ales din zona rurală, şi-au îmbunătăţi competenţele tehnice necesare pentru utilizarea tehnologiei în actul educaţional. În schimb, nivelul crescut de stres psihic, social, tehnic este raportat ca fiind un inconvenient major.

Pe de altă parte, din păcate, cu toate eforturile depuse de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în acest sens, studiul nu aduce veşti bune şi în ceea ce priveşte accesul la un computer performant. Atât în mediul rural, cât şi în cel urban, acest neajuns se păstrează la acelaşi nivel ca acum un an.

Cele mai mari dificultăţi în realizarea de către profesori a activităţilor didactice la distanţă sunt, în ordine, în funcţie de scorul pe o scală de la 1 la 4:

• Nivelul de stres psihic, social, tehnic: 2.59;
• Lipsa unui cadru metodologic adecvat pentru pregătirea, îndrumarea şi desfăşurarea activităţilor online: 2.39;
• Insuficient timp pentru planificarea/organizarea lecţiilor: 2.36;
• Lipsa unui computer suficient de performant: 2.27;
• Lipsa timpului necesar pentru înţelegerea şi utilizarea adecvată a instrumentelor şi resurselor digitale: 2.27;
• Lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback şi evaluare: 2.25;
• Lipsa unui spaţiu adecvat, acasă, pentru realizarea de activităţi didactice: 2.23.

Ceea ce însă poate fi chiar mai important decât toate celelalte concluzii ale cercetării este faptul că la nivelul întregului eşantion al studiului s-a evidenţiat o creştere semnificativă a nevoii de pregătire pedagogică specifică pentru proiectarea şi implementarea de acţiuni educaţionale digitale. Universitatea de Vest din Timişoara este prima universitate din România care a iniţiat, în acest sens, încă din vara anului trecut, un program de studii postuniversitare dedicat colegilor din învăţământul preuniversitar, care s-a remarcat printr-un succes aparte în rândul cadrelor didactice, o experienţă care confirmă rezultatele acestei cercetări. Programul se intitulează "Resurse educaţionale şi digitale pentru instruire online".

În scurt timp, Consorţiul Universitaria va da publicităţii o sinteză completă cuprinzând toate rezultatele relevante despre şcoala online, obţinute în urma acestui studiu deosebit de amplu, reprezentativ pentru mediul preuniversitar românesc.

Este momentul să fundamentăm şi în România deciziile educaţionale pe cercetări reale şi serioase, nu doar pe opinii personale mai mult sau mai puţin avizate.