Parliamentary debates

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Domnul Tőkés reprezintă România în Parlamentul European purtând doliu de Ziua Naţională"

Europarlamentarul român de origine maghiară László Tőkés a declarat că Ziua naţională a României este zi de doliu pentru maghiari, iar urmările Tratatului de pace de la Trianon, prin care Ungaria ceda României Transilvania, se fac încă simţite şi trebuie remediate: "Acum 90 de ani, România Mare a fost făurită prin fragmentarea tragică a ţării noastre maghiare strămoşeşti. Tocmai de aceea considerăm că este regretabil că România liberă, concepută în focul Revoluţiei de la Timişoara (1989), în numele naţionalismului statal tradiţional, a ales o zi pentru sărbătoarea naţională la a cărei sărbătorire noi, maghiarii din Transilvania, nu putem participa alături de fraţii noştri români, majoritari".

Mă întreb ce legătură mai poate avea domnul Tőkés cu România şi cu reprezentarea românilor în Parlamentul European, dacă de Ziua naţională, 1 Decembrie, acesta este singurul român care sfidează istoria ţării, singurul care nu-şi respectă proprii săi cetăţeni, aceia care l-au votat şi trimis în cel mai important for european ca să-i reprezinte cu demnitate şi care au nevoie să fie trataţi cu respect de cei pe care-i aleg, atât în ţara lor, cât şi în afara ei.

Fiecare român, indiferent de etnie, a respectat şi sărbătorit Ziua naţională a României, aşa cum este firesc într-o ţară democratică normală, mai puţin unul, domnul László Tőkés, care a anunţat, spre perplexitatea tuturor, că poartă doliu în această solemnă zi pentru poporul român.

Cu alte cuvinte, pentru domnul Tőkés, România a murit de 1 Decembrie şi această sărbătoare naţională reprezintă o zi de doliu pentru dumnealui şi, susţine acesta, şi pentru Ungaria care ar fi avut de suferit cumplit din cauza României.

Domnul Tőkés uită cu desăvârşire că istoria nu are nicio legătură cu invenţiile proprii în acest sens şi că realitatea pe care ne-o atribuie acesta, în ceea ce priveşte trecutul nefast al Ungariei datorat românilor şi ciopârţirea teritoriul acesteia, este, de fapt, o minciună sfruntată, fără niciun fundament istoric. Dacă ne aplecăm puţin asupra istoriei putem afla cu uşurinţă că Transilvania a aparţinut dintotdeauna românilor, dar aceasta s-a aflat, din păcate, mult timp sub opresiune ungară. Printre cele mai grele momente pe care le-au avut de îndurat românii din Transilvania şi pentru care noi a trebuit să fim cu adevărat îndoliaţi sunt: Răscoala de la Bobâlna, a ţăranilor români din Transilvania înăbuşiţi în sânge de nobilimea maghiară - 1437; 28 Februarie 1785 - martiriul lui Horea şi Cloşca, traşi pe roată de nobilimea maghiară; înăbuşirea Revoluţiei române de la 1848 în Transilvania; dualismul austro-ungar - 1867; judecarea şi încarcerarea fruntaşilor memorandişti din Transilvania - 1894; Dictatul de la Viena (1940) prin care a fost realipită Ungariei, vremelnic, o parte semnificativă a Transilvaniei.

Şi acestea reprezintă numai câteva din gravele suferinţe îndurate de românii din Ardeal, timp de câteva secole. Ardealul a aparţinut de drept, dintotdeauna României şi românilor. Niciodată acesta nu a reprezentat o proprietate moştenită din strămoşi a Ungariei, ci doar una dobândită ilegal, atunci când Ardealul a fost forţat alipit imperiului austro-ungar.

Dincolo de elucubraţiile revanşarde şi revizioniste ale lui Tőkés se mai desprinde un aspect, trist şi îngrijorător:

Niciunul dintre oficialii români nu a reacţionat şi nu a condamnat această jignire adusă României. Nici preşedintele Băsescu, nici Emil Boc, cel care cu neruşinare primea onorul Armatei Române de Ziua Naţională, nici ministrul de externe, "vedeta" Teodor Baconschi, şi, din păcate, nici Markó Béla - viceprim-ministru al Guvernului României, - indivizi plătiţi din bani publici, din banii cetăţenilor români, tocmai pentru a asigura demnitatea şi bunăstarea poporului român.

Au făcut-o, însă, maghiarii, atunci când Ambasada României la Budapesta a dorit să sărbătorească, în mod legitim, Ziua naţională a României. Şi nici atunci oficialii români n-au comentat. Au tăcut mâlc, trădându-şi patria pentru că, nu-i aşa, cum ar putea ei să-şi strice relaţiile cu UDMR-ul şi să rămână fără ciolanul celei mai dezastruoase guvernări (asta numai pentru români, deoarece pentru PDL-işti a fost bine...) din istoria României.

Asta înseamnă PDL, asta înseamnă Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea ş.a.m.d. Corupţie, incompetenţă şi, acum, trădare de ţară. Să vă fie ruşine!