Parliamentary debates

Domnul Aledin Amet:

"Istoria la timpul prezent"

O naţiune devine eternă atunci când marile ei personalităţi sunt respectate. Fiinţa naţiunii persistă doar dacă adevăratele caractere sunt preţuite, în contextul în care istoria, nu-i aşa?, reprezintă şi o dimensiune a conjuncturii. Devine obsedant, într-un secol, cel trecut, şi aşa obsedant, modul în care au fost şi sunt percepute evenimentele, cu iz mai mult sau mai puţin dramatic.

Naţiunea tătară, indiscutabil o naţiune cândva glorioasă, se dedică sie însăşi, tocmai pentru a se redescoperi. A avut, dar, mai ales, are nevoie de eroi. De eroi autentici, nu inventaţi de dragul unor false emoţii. Astfel de eroi au şi nume.

Eu am marele privilegiu de a-l cunoaşte pe domnul Ali Osman Becamambet. La data de 10 mai îşi serbează, preţuindu-ne, aşa cum ne-a preţuit şi până acum, cei 100 de ani. A străbătut teribilul timp cu multă demnitate, onestitate şi curaj. A devenit devenire, a devenit modul nostru de a ne raporta la adevăratele valori spirituale.

Eu am marele privilegiu de a-l cunoaşte pe domnul Ali Osman Becmambet. Nu de astăzi, nu de ieri... De la începutul anilor ’90... A fost şi a rămas un mare luptător, un apărător al drepturilor tătarilor. A suferit, pentru acest crez, în închisorile comuniste. Şi-a jertfit libertatea pentru ca idealul să reziste. Sufletul, în formă de Crimee, a fost, de multe ori, rănit, dar niciodată, niciodată, învăluit în cenuşiu. Se bucură pentru noi, se întristează pentru noi. Parcă prea l-am uitat în ultima vreme. Născocim aceleaşi şi aceleaşi scuze, ale programului prea încărcat, ale faptului că a nins prea mult, că ploaia nu s-a oprit la timp... Ştim că suntem penibili, dar, din păcate, persistăm... Dacă aş fi proprietarul unui stat, i-aş da, acelui stat, numele domniei-sale, iar steagul ar avea culoarea ochilor domniei-sale. Pentru că nu sunt proprietarul niciunui stat, îl respect, simplu, sincer, admirativ, aşa cum se cuvine.

La mulţi ani!