Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of May 28, 2013
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.71/2013
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of May 28, 2013 |
Sittings of the Chamber of Deputies of May 28, 2013
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.45 | Daniel Florea - declaraţie politică cu subiectul: "Violenţa în familie - de neacceptat!"; | ![]() |
||
|
"Violenţa în familie - de neacceptat!" "Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare sau degradante. Abuzul faţă de copii este definit ca orice formă de violenţă, prejudiciu, abuz fizic sau psihologic, abandon sau neglijare, maltratare sau exploatare, inclusiv violenţa sexuală, în timpul când copilul se află în îngrijirea părinţilor sau a unui părinte, a reprezentantului legal sau a oricărei alte persoane căreia i-a fost incredinţat copilul." La 24 de ani de la semnarea Convenţiei ONU privind drepturile copilului, România încă se confruntă cu probleme privind protecţia şi îngrijirea copilului. Copiii sunt neglijaţi, maltrataţi, mutilaţi, omorâţi. Această violenţă se manifestă acolo unde copiii ar trebui să se simtă în siguranţă. Ei nu se pot apăra şi sunt ultimii cărora li se cere părerea. De-a lungul timpului numeroase abuzuri au fost comise asupra copilului. Un număr mare de copii cresc şi trăiesc în prezent - şi nu din vina lor - în condiţii economice, sociale şi psihologice care le întârzie şi le pun în pericol dezvoltarea. Abuzul, violenţa şi tratamentele inumane nu pot fi numite metode de educaţie. Unii părinţi renunţă la rolul lor sau recurg ei înşişi la comportamente care pot pune în pericol sănătatea psihică şi fizică a copilului. În timpul incidentelor generate de violenţa domestică, copiii pot fi victime ale acestora. Efectele violenţelor pe termen scurt se manifestă prin teamă faţă de părinţi, depresie, iar cele pe termen lung se reflectă în caracter şi personalitate. Copilul ajunge să nu îşi mai înţeleagă părinţii. Iubirea sa pentru ambii părinţi intră astfel în conflict cu situaţia de natură violentă dintre aceştia. De asemenea, copiii simt nevoia sa ia partea unuia dintre parinti, iar altii prefera sa se îndepărteze de amândoi. Din această cauză, copilul nu va avea ocazia să deprindă atitudinile şi abilităţile necesare într-o viaţă normală: toleranţă, afecţiune, compromis şi negociere. Ei vor învăţa doar o singură regulă: să se ferească de agresiuni cu orice preţ, iar relaţiile sociale se vor baza doar pe raporturi de forţă, supunere şi, implicit, de manipulare a situaţiilor spre folosul personal. Propriile relaţii cu ceilalţi se vor baza pe strategii care au ca scop dominarea agresivă sau fuga de situaţie. Violenţa asupra copiilor rămâne ascunsă din diferite motive. Unul dintre motive este teama. Multor copii le este frică să vorbească despre incidente care implică acte de violenţă împotriva lor. În multe cazuri, părinţii, care ar trebui să îşi protejeze copiii, păstreză tăcerea, deoarece "onoarea familiei" este pusă mai presus de bunăstarea şi siguranţa copiilor. În special violul sau alte forme de violenţă sexuală pot duce la ostracizare, alte violenţe sau la moarte. Chiar dacă România se află printre puţinele ţări unde legislaţia interzice folosirea pedepselor fizice şi psihice asupra copilului, totuşi mai avem mult de lucru la acest capitol. |



