Parliamentary debates

Domnul Costel Lupaşcu:

"Creşterea gradului de vaccinare a copiilor"

În pofida evenimentelor de pe agenda politică, legate de schimbările la nivelul membrilor Guvernului, consider că noi, parlamentarii, avem datoria de a ne ocupa în continuare de chestiunile stringente care frământă societatea românească. Iar una dintre cele mai grave probleme, care s-a manifestat la începutul acestui an, a fost criza vaccinurilor prevăzute în Programul Naţional de Vaccinare. Nu a fost însă vorba doar de asigurarea stocurilor acestor seruri de imunizare. Ne-am confruntat în paralel cu una dintre cele mai grave epidemii de rujeolă, care a provocat îmbolnăvirea a 7.282 de persoane, dintre care 30 au decedat, conform Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP). Circa 80% din aceste cazuri de rujeolă s-au manifestat în rândul copiilor nevaccinaţi. De altfel, statisticile arată o creştere alarmantă a numărului de copii nevaccinaţi, fie din cauza refuzului, fie din cauza neglijenţei părinţilor lor.

În prezent, la Ministerul Sănătăţii se lucrează la Proiectul Legii vaccinării, o lege care va ajunge cu siguranţă şi pe masa Parlamentului.

Din acest punct de vedere, aş dori să subliniez că abordarea legislativă nu trebuie să urmărească impunerea vaccinării ca obligaţie pentru părinţi. Măsurile coercitive nu sunt recomandate în astfel de cazuri, pentru că protejarea vieţii şi a sănătăţii este un drept, nu o obligaţie. Aşadar, din punct de vedere constituţional, cred că ar fi dificil de realizat o reglementare care să impună obligativitatea vaccinării copiilor.

Pe de altă parte, cred că există soluţii de legiferare care să acţioneze ca un stimulent suficient de convingător, care să-i determine pe părinţi să îşi vaccineze copiii. În primul rând, consider că trebuie introdusă o reglementare care să prevadă plata serviciilor medicale pentru tratarea afecţiunilor generate ca urmare a nevaccinării, iar achitarea acestor servicii să cadă în sarcina reprezentanţilor legali ai copiilor nevaccinaţi. Lăsăm deci deschisă opţiunea de a opta pentru nevaccinare, dar, în acelaşi timp, părinţii care aleg această cale trebuie să îşi asume şi consecinţele care decurg de aici.

În plus, consider că viitoarea Lege a vaccinării trebuie să conţină stimulente care să-i determine pe părinţi să opteze pentru vaccinarea propriilor lor copii. Asigurarea unor beneficii de genul extinderii pachetului minim de servicii pentru copiii vaccinaţi sau acordare unor indemnizaţii pe o perioadă determinată pot reprezenta varianta de stimulare a părinţilor să trateze cu mai multă atenţie această chestiune.

Nu în ultimul rând, cred că Guvernul, prin intermediul Ministerului Sănătăţii, ar trebui să organizeze o campanie susţinută şi permanentă de publicitate care să-i îndemne pe părinţi să îşi imunizeze propriii copii, pentru a le asigura acestora dreptul la viaţă şi la o dezvoltare sănătoasă.