Parliamentary debates

Domnul Găvrilă Ghilea:

"La cercetare-dezvoltare bate vânt prin buzunare!"

Când ponderea în produsul intern brut a cheltuielilor alocate pentru cercetare şi dezvoltare în România este de peste 5 ori mai mică decât media europeană, cantonându-se la un procent modest de 0,5%, situarea ţării noastre pe ultimul loc în Europa, şi la acest capitol, mai mult întristează decât nedumereşte.

Datele diseminate recent de Institutul de Statistică al Uniunii Europene Eurostat, pe marginea execuţiilor bugetare ale anului 2017, relevă şi alte alocări subunitare din PIB către domeniile de cercetare-dezvoltare, dar totuşi mai mari decât ale României, începând cu Letonia, cu 0,51%, până la Lituania şi Slovacia, cu 0,88%, destinate acestui sector.

Conform aceloraşi informaţii statistice, în topul european al cheltuielilor de cercetare-dezvoltare conduceau, în perioada analizată, Suedia, cu 3,33% din PIB, urmată de Austria, cu 3,16%, Danemarca, 3,06%, Germania, cu 3,02% şi exemplele ar putea continua.

Analiza Eurostat mai reţine că, deşi ponderea în PIB-ul statelor europene a cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare este mai mică decât în Coreea de Sud (4,22%), Japonia (3,28%) ori Statele Unite (2,76%), acestea se menţin totuşi la acelaşi nivel cu China (2,06%), surclasând Rusia (1,1%) şi Turcia (0,96%), atingând 320 de miliarde de euro în perioada de referinţă.

În timp ce, la nivel mediu european, 66% din cheltuielile de cercetare-dezvoltare sunt alocate companiilor, 22% învăţământului universitar, 11% sectorului guvernamental şi doar 1% ONG, există şi notabile excepţii, companiile din Slovenia, Ungaria, Irlanda, Suedia, Bulgaria şi Austria situându-se peste media europeană, cheltuind peste 70% din aceste bugete.

La polul opus se situează România, care deţine cea mai mare pondere a acestor cheltuieli în sectorul guvernamental, cu alocări de 32%, în vreme ce ponderea alocată pentru cercetare-dezvoltare în învăţământul universitar depăşeşte 40% în state ca Letonia, Portugalia, Cipru şi Estonia.

La rândul său, Institutul Naţional de Statistică al României a remarcat că din cele 4,3 miliarde lei alocate cercetării şi dezvoltării peste 90% au reprezentat cheltuieli de personal şi materiale, numărul celor care îşi desfăşurau activitatea în aceste sectoare depăşind 44.000 de salariaţi în anul 2017, abia 9,1% din finanţări fiind alocate pentru cheltuieli de capital sub formă de investiţii.

Surprinzător mai este şi faptul că, deşi la formarea celor 0,5% din PIB alocate cercetării-dezvoltării în 2017, sectorul privat a contribuit cu 0,29%, iar sectorul public cu doar 0,21% la finanţarea aşa numitelor "domenii de performanţă"; 70% din fondurile publice au fost redirecţionate spre unităţile din sectorul guvernamental, puţin peste 18% învăţământului superior şi doar 11% mediului de afaceri, în vreme ce sectorul privat non-profit a trebuit să se mulţumească cu numai 0,5%.

În aceste condiţii, cu toate că unul din obiectivele Strategiei Europa 2020 îl reprezintă creşterea la 3% din PIB a cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare în UE, pentru România acest deziderat devine o misiune imposibilă.