Parliamentary debates

Domnul Ion Spânu:

"Neîncrederea în propria ţară"

Neîncrederea în autorităţi, corupţia şi nivelul de trai scăzut sunt principalele motive pentru care tinerii aleg să părăsească România. Aşa arată rezultatele unui sondaj recent efectuat de către IMAS şi care ar trebui să pună serios pe gânduri Guvernul de la Bucureşti. Cei care pleacă vor lăsa în urmă o Românie din ce în ce mai îmbătrânită, o ţară în care până şi speranţa pare că-şi dă ultima suflare.

Cifrele seci relevă faptul că, întrebaţi despre principalul motiv pentru care unii tineri iau decizia să plece definitiv în România, cei mai mulţi, adică un procent de 31,3%, indică neîncrederea în autorităţi şi corupţia. De asemenea, întrebaţi ce i-ar spune unui tânăr care se gândeşte să plece din ţară, cei mai mulţi respondenţi, 61,2%, i-ar transmite că nu este o decizie bună, în timp ce 33,9% i-ar spune că este o decizie bună să plece definitiv din România.

De departe, cel mai grav indicator al acestui sondaj este neîncrederea în autorităţile statului. Acest sentiment, de pierdere a încrederii în propria ţară, poate sta la baza destrămării ei, într-un viitor nu foarte îndepărtat. Lipsa de încredere în protecţia sau ajutorul pe care ţi-l poate oferi statul care, cel puţin teoretic, lucrează în folosul tău, duce la creşterea numărului de persoane care aleg să emigreze, la dezinteres şi la un grad mai mare de oportunism. Au dreptul cetăţenii să se simtă abandonaţi? Cu siguranţă, da! Au reuşit autorităţile să finalizeze cazul Colectiv? Nu! Se întrevede vreo soluţie în cazul Caracal? Din nou, nu!

Imaginea de pe afişele electorale ale actualului preşedinte al României sunt expresia exactă a activităţii sale din ultimii cinci ani: nu ştie ce să facă cu mâinile, dar zâmbeşte larg. Cea care se visează Prima Doamnă, de meserie profesoară, are imaginea unui troler mic care merge alături de un troler mult mai mare pe banda rulantă, către avionul gata să decoleze spre o destinaţie exotică. Niciun fel de iniţiativă de modernizare a sistemului de învăţământ românesc în care activează sporadic, ce e drept, niciun proiect, nicio idee...

De cealaltă parte, Guvernul Partidului Social Democrat, care, în ultima perioadă cel puţin, s-a făcut remarcat mai mult prin promovarea în funcţii importante a unor personaje cu o instruire precară - şi aici mă refer la abilităţile de a citi şi a scrie corect.

Alte date statistice ne dezvăluie faptul că România a cheltuit sub 3% din suma alocată angajatorilor, pentru a încadra în muncă persoane cu vârsta mai mică de 25 de ani, bani alocaţi pentru perioada 2014-2020. Prin aceste sume se urmărea ca tinerii cu vârsta mai mică de 25 ani, care îşi pierd locul de muncă sau care nu găsesc unul după terminarea studiilor, să primească o ofertă de calitate, fie de angajare, fie de continuare a educaţiei sau de intrare în ucenicie, ori de efectuare a unui stagiu.

Aşadar, de ce ar mai avea o persoană tânără încredere în autorităţile statului, când nimeni nu se ocupă de modernizarea sistemului de învăţământ, când au prioritate la angajare persoane fără niciun fel de pregătire în domeniu, când ai un preşedinte inert şi un guvern aflat într-o permanentă schimbare de personal, când toate par să lucreze împotriva ta?

Redarea sentimentului de încredere în propria ţară şi, până la urmă, în sistemul democratic, ar trebui să fie principala temă de discuţie pentru viitoarele alegeri prezidenţiale. Este clar că actualul preşedinte nu poate deschide acest subiect - nu pare a fi capabil din punct de vedere fizic şi nici nu ar avea dreptul - astfel încât alegerea unui nou conducător trebuie să fie făcută în deplină cunoştinţă de cauză, dar mai ales în sensul reconstruirii conştiinţei naţionale.