Parliamentary debates

Domnul Claudiu-Augustin Ilişanu:

"Dialogul politic amplu şi comunicarea cu toţi factorii interni era una dintre condiţiile Uniunii Europene pentru elaborarea Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Guvernul nu ţine cont de nimic şi vine cu un plan de partid care nu include proiecte mari de infrastructură şi cu potenţial de dezvoltare a regiunilor, aşa cum reprezintă A13 pentru regiunea Moldovei, abandonată de Guvernul actual"

Zilele trecute, Guvernul a lansat în dezbatere publică Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR), însă nu a dat dovadă de transparenţă decizională şi dialog în relaţia cu Parlamentul. Guvernul trebuia să prezinte PNRR în plenul Parlamentului, nu să facă jonglerii în comisii. Guvernul a luat PNRR pe persoană fizică, fără să ţină cont de aspectele constituţionale, nici de realităţile sociale, ignorând faptul că, aşa cum toate sectoarele din România au fost afectate de pandemia COVID-19, planul de rezilienţă şi redresare trebuie să reflecte voinţa şi necesităţile tuturor cetăţenilor, nu strict a Guvernului. Obiectivul PNRR este unul de redresare şi trebuie să fie pe agenda naţională, fiind un mecanism de refacere a economiei ţării şi de participare la o nouă viziune în ceea ce priveşte dezvoltarea de care România are nevoie.

În partea finală a Comunicării Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliul European, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic şi Social European, Comitetul Regiunilor şi Banca Europeană de Investiţii cu privire la Strategia anuală pentru 2021, privind creşterea durabilă, se enunţă condiţia esenţială pentru realizarea Planurilor Naţionale de Redresare şi Rezilienţă (PNRR): dialogul politic amplu pe toate palierele sociale. Se recomandă clar comunicarea între toate părţile şi asumarea responsabilităţii drept condiţii prealabile pentru o aplicabilitate cu succes a mecanismului şi durabilitatea acţiunilor, dar şi pentru credibilitate la nivel european.

Tocmai aceste condiţii esenţiale sunt încălcate de Guvernul României, comunicarea şi relaţia corectă şi constituţională cu Parlamentul în ceea ce priveşte acest mecanism care, dacă era realizat transparent şi dacă ţinea cont de voinţa cetăţenilor şi necesităţile reale ale României, putea duce la reformarea şi dezvoltarea ţării. De ce în Franţa PNRR se prezintă în Parlament, iar în România nu? Acest Guvern duce în derizoriu oportunităţi esenţiale ale ţării noastre şi elaborează un plan pe considerente politice, de partid, fără să ţină cont de nevoile regiunilor istorice, de necesitatea de coeziune între regiuni, prin infrastructură şi atragerea de investiţii dependente de condiţiile de infrastructură.

O nevoie urgentă de infrastructură este clară în regiunea Moldovei care, cu proiectul A13, nu intră însă în graţiile guvernanţilor. Partidul Social Democrat a propus includerea proiectului autostrăzii A13 în PNRR ca proiect importat de infrastructură, coeziune regională şi naţională, însă guvernanţii ignoră cetăţenii români din această zonă şi le suprimă dreptul şi posibilitatea de dezvoltare. Argumentul nostru este că autostrada A13 poate aduce beneficii reale şi tangibile economiei din regiune şi poate stimula o tranziţie pozitivă spre dezvoltare, ceea ce coincide tocmai cu obiectivele europene ale PNRR care trebuie să se bazeze pe investiţii semnificative, crearea de locuri de muncă, creştere economică şi coeziune în statele europene. În loc să folosească această oportunitate pentru finalizarea unor proiecte mari de infrastructură, Guvernul alocă, printre altele, sume considerabile pentru rezilienţă în situaţii de criză. Şi elicopterele sunt urgente, după cum le-a inclus Guvernul pe lista achiziţiilor pentru rezilienţa în situaţii de criză, dar, înainte de toate, România şi regiunea Moldovei, în special, au nevoie de infrastructură rutieră, de conectare prin autostrăzi. O urgenţă pe care Guvernul o ignoră. Chiar şi Germania, care are cea mai performantă infrastructură din Europa, are prevăzut în Planul său naţional de redresare şi rezilienţă, în pilonul II, măsuri de investiţii suplimentare în infrastructură pentru modernizarea acesteia şi pentru a stimula dinamica productivităţii naţionale. Statele europene îşi văd interesul naţional şi pun accentul pe indicatorii de performanţă şi coeziune, însă guvernanţii români rămân marionetele unor interese meschine şi pierd o mare şansă pentru salvarea economiei ţării şi relansarea de care România avea nevoie după criza pandemică, dar şi după guvernarea catastrofală din ultimul an.

Incapabilitatea acestui Guvern şi perspectiva limitată din care priveşte atunci când este vorba de interesul naţional fac ca, prin PNRR, cetăţenii români, mai ales cei din regiunea istorică a Moldovei, să nu aibă prea multe aşteptări, asta chiar în ciuda discursurilor hiperbolice ale guvernanţilor din ultimele luni despre banii de la Bruxelles. Este clar că, fugind de consultare şi de dialog cu Parlamentul, Guvernul face din PNRR, folosind vorbele alegorice ale lui Titu Maiorescu, o "forma fără fond" care "nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă".