Parliamentary debates

Domnul Ioan Balan:

"Coeziunea economică şi socială ar trebui să fie mai prezentă în programele naţionale de investiţii finanţate din fonduri europene nerambursabile, atâta vreme cât avem cele mai sărace regiuni din UE!"

Coeziunea economică, socială şi teritorială este prevăzută expres de articolul nr.174 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.

Pentru a înţelege ce înseamnă acest obiectiv, vă citez: "În scopul promovării unei dezvoltări armonioase a întregii Uniunii, aceasta îşi dezvoltă şi desfăşoară acţiunea care conduce la consolidarea coeziunii sale economice, sociale şi teritoriale. Uniunea urmăreşte, în special, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni şi a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate. Dintre regiunile avute în vedere, o atenţie deosebită se acordă zonelor rurale, zonelor afectate de tranziţia industrială, precum şi regiunilor afectate de un handicap natural şi demografic grav şi permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populaţiei, precum şi regiunile insulare, transfrontaliere şi muntoase." Acest principiu nu este doar o lozincă generoasă, ci reprezintă structura de bază a celor mai importante axe de finanţare ale bugetului Uniunii Europene, în scopul reducerii decalajelor din interiorul Uniunii şi din interiorul statelor membre. Altfel spus, fondurile europene trebuie să ajute regiunile mai slab dezvoltate să le ajungă din urmă pe cele prospere.

România va avea în acest an o creştere economică puternică, din estimările FMI, de 7% din PIB. Graţie politicilor demarate de Guvernul Orban în anul 2020, România se dezvoltă şi se modernizează. Din păcate, nu putem trece cu vederea că zonele dezvoltate ale ţării precum Bucureşti-Ilfov, Cluj, Oradea, Sibiu, se dezvoltă şi mai puternic, iar regiunile sărace continuă să se menţină în topul european al subdezvoltării. Ne bucurăm că Regiunea Bucureşti-Ilfov are un PIB mai mare ca cel al Bulgariei, însă ne întristăm că Bucovina sau Oltenia au un PIB/locuitor printre cele mai mici din UE. Este de apreciat faptul că Guvernul a finalizat Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă şi va încheia în viitorul apropiat şi Acordul de parteneriat cu UE, pentru a putea utiliza banii europeni aferenţi bugetului european 2021-2027.

Aşadar, peste 80 de miliarde vor veni în proiecte pentru dezvoltarea României. Cu toate acestea, am auzit destul de timid vorbindu-se despre coeziune, despre dezvoltarea armonioasă a întregii ţări. Coeziunea economică şi socială înseamnă sprijin mai mult pentru regiunile sărace, unde locurile de muncă sunt puţine şi neatractive prin nivelul scăzut al salariului. Coeziune înseamnă infrastructură de transporturi, educaţională, de sănătate şi utilităţi în toate regiunile ţării, nu doar în unele. Dezvoltare armonioasă şi eliminarea decalajelor înseamnă că românii nu-şi mai părăsesc casele părinteşti ca să meargă la sute de kilometri distanţă sau chiar în afara ţării pentru a munci, pentru a studia sau pentru a-şi îngriji sănătatea.

Cercul vicios al sărăciei în care a împins PSD întreaga Moldovă poate să fie rupt de un plan de investiţii publice şi private pe termen scurt şi mediu. PIB-ul/locuitor va creşte în Moldova, dacă infrastructura de transporturi va începe să prindă contur cât mai repede, dacă întreprinderi medii şi mari vor fi stimulate să aducă în Moldova locuri de muncă cu productivitate mare şi salarii pe măsură, dacă oamenii vor avea condiţii de locuire în satele moldoveneşti, la fel ca la oraş.

Stă în puterea celor responsabili astăzi de utilizarea fondurilor europene nerambursabile să dirijeze cea mai mare parte a efortului investiţional către Moldova. Fără o dezvoltare echilibrată a tuturor regiunilor ţării, nu vom putea să ne bucurăm că România este unul dintre miracolele economice şi sociale din Uniunea Europeană. Câtă vreme în ţara noastră unii români trăiesc bine, iar alţii nu, nu ne vom putea mândri că suntem un stat puternic în Uniunea Europeană.