Parliamentary debates

Doamna Nicoleta-Matilda Goleac:

"Valorile morale ale politicianului român"

​Datele celui mai recent recensământ ne arată că populaţia rezidentă a ţării noastre a scăzut la puţin peste 19 milioane de locuitori, iar faţă de recensământul anterior, din 2011, România a pierdut 1,1 milioane de locuitori. Cu toate acestea, în cifre absolute, numărul credincioşilor ortodocşi din România a scăzut de la 16,3 milioane de locuitori la aproape 14 milioane, o scădere dramatică, de 2,3 milioane.

Care sunt motivele acestei scăderi uriaşe nu suntem noi în măsură să apreciem, Biserica Ortodoxă Română va analiza probabil cauzele acestui declin îngrijorător. Însă nu despre declinul ortodoxiei în ţara noastră vreau să vă vorbesc, ci despre tema unei sfinte liturghii săvârşită în Postul Paştelui, cea a vindecării slăbănogului din Capernaum.

Minunea îl are ca protagonist pe un slăbănog din Capernaum, un consătean de-al Mântuitorului. Deşi bolnav, merită menţionat că acesta nu era singur în lupta lui cu suferinţa: patru prieteni îl purtau pe umerii lor, iar Iisus Hristos l-a vindecat datorită credinţei acestora, credinţa fiind una dintre virtuţile teologice.

Desigur, vă puteţi întreba ce legătură există între vindecarea slăbănogului din Capernaum şi poporul român.

Aşa cum ne informează zilnic mass-media, dar şi instituţiile Uniunii Europene, suntem printre ultimii din Europa în ceea ce priveşte natalitatea şi speranţa de viaţă, nivelul de trai, calitatea sistemului sanitar ori cea a învăţământului. Şi exemplele negative ar putea continua, din păcate. Iar o parte din vină o avem şi noi, politicienii.

Acestea fiind spuse, nu este greu să asemănăm spiritul şi trupul poporului nostru cu cele ale slăbănogului. Şi pe cine se poate sprijini poporul român în aceste vremuri dacă nu tot pe cei patru stâlpi care îl ajută să îşi păstreze echilibrul şi demnitatea naţională: Legislativul, Executivul şi Justiţia, ca puteri ale statului, şi Biserica, puterea sa spirituală?

Biserica împarte virtuţile în religioase şi morale.

Cele religioase sunt credinţa, nădejdea şi dragostea.

Cele morale, sau cardinale, sunt acelea care ar trebui să călăuzească viaţa fiecăruia dintre noi: înţelepciunea, dreptatea, cumpătarea şi curajul.

Virtuţile morale pot fi practicate de oricine, spre deosebire de cele teologice, care sunt darurile lui Dumnezeu prin har. Prin urmare, ele reprezintă fundamentul moralităţii naturale.

Pentru noi, reprezentanţii Legislativului, cele patru virtuţi sau valori morale s-ar traduce astfel:

• Să fim înţelepţi în tot ceea ce facem, să înţelegem că lupta politică nu trebuie să fie luptă decât împotriva răului care slăbeşte şi dezbină societatea!;

• Să fim drepţi, să facem legile pentru oameni! Să-i dăm justiţiei legi clare şi, mai ales, pârghii pentru a face dreptate în societatea românească, societate mult prea încărcată de ură şi dezbinare în ultimele două decenii. Pe scurt, să nu confundăm răul cu binele. Să ne aducem mereu aminte că "...cel ce nu săvârşeşte dreptatea nu este din Dumnezeu..." (1 Ioan 3,10);

• Să fim cumpătaţi, pentru a nu ne situa niciodată deasupra semenilor, pentru a nu-i privi de sus pe cei care şi-au pus în noi toate speranţele;

• Şi, nu în ultimul rând, să fim curajoşi, să fim tari! Tăria (în latină fortitudo) ne dă puterea şi constanţa în căutarea binelui. Curajul ne face să rezistăm în condiţii vitrege, ne ajută să răzbim şi să nu ducem o viaţă mediocră. Înţelepciunea şi dreptatea sunt virtuţile prin care hotărâm ce anume să facem; curajul ne dă puterea să o facem.

Aşadar, trebuie ca noi, oamenii politici, să avem credinţă, şi mai ales să nu uităm că avem alături de noi Biserica. Secole la rând Biserica Ortodoxă a desfăşurat o bogată activitate culturală în ţările româneşti. În mănăstiri, şi nu altundeva, au luat fiinţă primele şcoli româneşti, contribuind astfel la formarea şi afirmarea conştiinţei de unitate naţională a românilor de pretutindeni.

Din păcate, în aceste vremuri tulburi, când extremismul şi populismul tind să reînvie şi să aibă din ce în ce mai mulţi adepţi, mă bucur să constat că în Parlamentul României nu doar noi, cei din Partidul Social Democrat, ci şi colegii cu care suntem la guvernare, împărtăşim aceleaşi principii în ceea ce priveşte apărarea şi asumarea valorilor creştine. Este necesar, parcă mai mult ca oricând, să ne aducem aminte de anii de prigoană comunistă, când creştinii şi Biserica, în general, au fost sub o presiune politică uriaşă. Să fim cumpătaţi, aşa cum le stă bine unor creştini, însă să avem de partea noastră şi celelalte trei virtuţi morale: înţelepciunea, dreptatea şi curajul.

Să nu ne pierdem identitatea naţională, fiindcă ne-am pierde nu doar rădăcinile, ci, mai ales, ne-am rătăci într-o lume în care vor conta mai mult decât orice frumuseţea limbii şi bagajul cultural al fiecărui popor în parte. Acestea vor face diferenţa şi vor îmbogăţi umanitatea; tehnologia şi inteligenţa artificială vor fi mijloacele prin care vor fi asigurate prosperitatea şi coeziunea socială.

Închei, amintindu-vă că România a fost prima ţară din Europa Centrală şi de Est care a avut relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană, că locul ţării noastre a fost şi este în Europa. Însă, pentru a face parte cu mândrie din această familie europeană, trebuie să fim întregi la suflet şi la trup, iar asta nu se poate face fără ca noi, politicienii, să avem adânc înrădăcinate în fibra noastră umană valorile morale.