Parliamentary debates

Doamna Oana Manolescu:

"În perimetrul celor trei zile"

Niciodată nu este târziu pentru exprimarea sentimentului de iubire, al ataşamentului pentru ţara natală sau, dacă aparţii unei alte etnii, faţă de ţara care ţi-a primit strămoşii, bunicii, ori părinţii, rudele ori pe tine.

Numai trei zile despart cele două sărbători ale zilelor naţionale: a Republicii Albania (28 noiembrie) şi a României (1 decembrie). Chiar dacă foarte multe evenimente au despărţit în lungul veacurilor cele două popoare, vremea le-a lăsat spiritul aproape, aşa cum din antichitate au fost, prin asemănarea lor sufletească, datorită înrudirii marilor triburi ale tracilor şi ilirilor.

Nu e rostul nostru, doar bunul Dumnezeu îl are cu adevărat, să lăudăm ori să criticăm calităţile, respectiv defectele unui popor. Fiecare dintre cele două popoare ale noastre şi le cunoaşte, chiar dacă nu şi le afişează, ori şi le ascunde de cunoaşterea străinilor. Nimeni nu are voie să critice dacă nu este curat. Rolul nostru aici este de a aminti sau de a informa pe cei care ne cunosc mai puţin că sudura sufletească între români şi albanezi a fost dovedită în nenumărate ocazii, şi mari şi mărunte.

Fiecare a luptat pentru independenţa, fiecare a muncit pentru prosperitatea ţării lui. Dar albanezii au venit de-a lungul timpului pe pământul acestei ţări ca spre fratele mai mare al ţinuturilor lor. În zonele submontane ale Carpaţilor meridionali sunt foarte multe nume de origine albaneză. Căsătoriile etnic mixte au fost şi sunt şi azi o realitate. Motivele populare pe ţesături sunt de cele mai multe ori foarte asemănătoare. Zeci de cuvinte din anticul fond lingvistic traco-ilir se regăsesc în ambele limbi. Apropierea albanezilor de populaţia aromână conlocuitoare le-a facilitat, la venirea în România, învăţarea limbii române. Stabilindu-se cu zecile de mii aici, albanezii au devenit cetăţeni loiali patriei de adopţie, au luptat în armata română şi au suferit în închisorile comuniste România modernă s-a ridicat şi cu braţele lor, a înflorit şi cu ajutorul gândirii lor. Au respectat legile ţării. Cei care n-au făcut-o sau nu-i cunosc nici astăzi legile, majoritari sau minoritari, nu şi-au găsit sau nu-şi găsesc niciodată cu adevărat, locul în ţara în care trăiesc.

În perimetrul celor trei zile de sărbătoare, se regăsesc şi cetăţenii români de etnie albaneză din România, sărbătorind la 1 Decembrie 92 de ani de la Marea Unire, iar albanezii din România li se alătură, adăugându-şi în sărbătoare şi cei 98 de ani de când a fost declarată independenţa Albaniei. Două foarte vechi popoare gospodărindu-se de atunci pentru un nou început. Albania avea să devină teatru de război. România Mare ieşea întregită din război, dar graniţele sale erau trasate cu sânge. Dar totdeauna vremurile rele care au trecut peste cele două ţări s-au lovit de tăria şi semeţia muntelui făcut din eroism şi tenacitate ale celor două popoare.

Le luminează astăzi soarele adevăratei libertăţi. Fie-i strălucirea binecuvântată!