Parliamentary debates

Domnul Horia Cristian:

Astăzi, în declaraţia mea politică, voi face referire la moţiunea simplă depusă de opoziţie, în care este criticată Uniunea Social Liberală de "politică antieuropeană" şi "cum poate trăi USL fără Schengen". Nu pot să nu remarc că acuzaţiile aduse guvernării actuale sunt aberante şi absolut deloc fundamentate.

Dacă România mai are ceva probleme care deranjează în Europa, aceste probleme nu sunt cauzate de guvernarea USL, ci de fostele guvernări PDL. Şi, atenţie, guvernări care au lăsat numeroase găuri negre, numeroase bombe cu ceas, pe care actualii guvernanţi se străduiesc să le rezolve, probleme pe care le voi enumera în rândurile care urmează.

Aşa cum se arată în textul moţiunii, România a făcut eforturi materiale şi umane deosebite pentru a îndeplini criteriile tehnice necesare pentru a întruni criteriile intrării în spaţiul Schengen. Dincolo de cei un miliard de euro cheltuiţi în ultimii ani, România şi-a restructurat poliţia de frontieră şi structurile Ministerului de Interne responsabile.

Este clar că decizia de amânare a intrării României în Schengen este o decizie politică. Întrebarea care se pune este aceea care sunt criteriile politice pe care România nu le îndeplineşte.

S-a invocat de către Preşedintele României, Traian Băsescu, şi susţinătorii săi că raportul MCV este la originea acestor decizii.

Însă raportul MCV recunoaşte progresele făcute de România, şi, dacă-l citim cu atenţie, vom constata că aşa-zisele motive nu sunt imputabile guvernării USL.

Raportul MCV arată clar că în România a fost respectată Constituţia şi deciziile Curţii Constituţionale, după cum reiese cu claritate şi din raportul Comisiei de la Veneţia, raport care face referire la referendumul pentru demiterea preşedintelui din vara anului trecut.

Raportul MCV subliniază întârzierile în numirea conducerii Ministerului Public şi a DNA, dar trebuie să subliniem faptul că Guvernul a făcut paşii necesari, conform legislaţiei în vigoare, dar nu se poate amesteca în deciziile şi procedurile de numire în Consiliul Superior al Magistraturii, care blochează procedurile de selecţie în Ministerul Public.

O altă bilă neagră este recurgerea excesivă la ordonanţe de urgenţă şi de asumări de răspundere, dar doresc să vă reamintesc că acestea au fost apanajul guvernărilor Boc.

Nu doresc să aduc în discuţie recomandările din raportul MCV - cu ghilimelele de rigoare - privind raporturile care ar trebui să existe între guvern şi presă, în sensul în care, într-un mod de neconceput, ar trebui să facem legi care să îngrădească drepturile mass-media de a critica oricare din instituţiile din România.

Iată deci că raportul MCV, în sine, nu este un motiv necesar şi suficient pentru ca România să acceadă în comunitatea Schengen.

Pentru cei care nu-şi aduc aminte, prima decizie negativă privind intrarea în spaţiul Schengen a României a fost în septembrie 2011, iar motivele invocate atunci de acel insucces au fost că "s-au schimbat în timpul jocului", că "România îndeplinea criteriile tehnice şi că singura discuţie este de natură politică".

Este opinia Guvernului USL că România are nevoie de o schimbare de atitudine în politica externă, lucru demonstrat de activitatea ministrului de externe, Titus Corlăţean, care a dus o adevărată ofensivă înaintea Consiliului JAI din martie a.c. Din păcate, însă, România are nevoie ca în politica externă să se vorbească la unison.

Traian Băsescu este numitorul comun al tuturor deciziilor negative de aderare a României la spaţiul Schengen, atât în 2011, în 2012 şi în 2013. În fapt, neajunsurile semnalate de raportul MCV legate de întârzierile în numirea conducerii Ministerului Public şi a DNA sunt legate tot de Traian Băsescu, care a încurajat interimatul în conducerea acestuia, pe Morar, şi s-a amestecat dincolo de spiritul Constituţiei în problemele interne ale CSM. Traian Băsescu trebuie să-şi aducă aminte că este reprezentantul poporului român şi că trebuie să pună interesul românilor înaintea intereselor sale personale sau ale partidului său de suflet, PDL.