Parliamentary debates

Domnul Adrian Mocanu:

La începutul lunii martie, românii şi-au adus aminte cu durere de nenorocirea abătută asupra ţării noastre, în urmă cu 41 de ani, cutremurul din 4 martie 1977. Nu mulţi dintre noi cunoaştem detaliile celui mai devastator eveniment din ultimii 50 de ani, de aceea este bine să ni le reamintim. În mai puţin de un minut, 35.000 de locuinţe au fost puse la pământ sau avariate grav, aproape 1.000 de fabrici au fost afectate, 1.500 de persoane au murit şi alte 11.000 au fost rănite. Seismul de 7,2 grade pe scara Richter a produs daune care nu au dispărut nici astăzi: amintirile dureroase ale supravieţuitorilor, teama generalizată de un nou cutremur şi, poate cel mai grav, nepăsarea cruntă a autorităţilor responsabile în faţa obligaţiei de a reconsolida clădirile afectate.

La peste 41 de ani de la marele cutremur, există sute de clădiri cu gradul 1 de risc seismic, declarate pericol public, şi alte câteva mii care prezintă vulnerabilităţi de rezistenţă pe care nimeni nu le-a băgat în seamă din 1977 încoace.

Consider că statul român are obligaţia de a schimba ceva în acest sens, de a se implica responsabil în elaborarea rapidă a unui plan de reabilitare a tuturor clădirilor cu risc seismic, pentru a evita noi tragedii. Trag acest semnal de alarmă, în condiţiile în care specialiştii avertizează că un seism similar celui din 1977 ar provoca în România daune materiale de circa 6 miliarde de euro, în afara pierderilor de vieţi omeneşti.