Parliamentary debates

Domnul Răzvan-Ilie Rotaru:

"Motivarea Curţii Constituţionale a României respinge toate manipulările propagandei opoziţiei"

Niciuna dintre manipulările din ultimele zile nu a fost "iertată" de motivarea deciziei Curţii Constituţionale privind revocarea Procurorului-şef al DNA.

Manipularea 1. Preşedintele este scos din procedura de revocare. El va trebui să semneze ca primarul.

Preşedintele României nu îşi asumă vreo răspundere politică, ci doar juridică în sensul legalităţii desfăşurării procedurii care se finalizează cu decretul de numire.

În cazul revocării, ministrul justiţiei are o marjă de apreciere minimă, din moment ce limitările impuse de lege sunt extrem de stricte şi, în aceste condiţii, preşedintele României îi poate opune numai dreptul său de a verifica legalitatea propunerii, putând-o refuza doar în cazul în care propunerea nu respectă condiţiile legii, caz în care procedura încetează.

Manipularea 2. Este afectată independenţa magistraţilor.

Motivarea CCR - Curtea constată că Ministerul Public nu face parte din puterea judecătorească, ci din autoritatea judecătorească, concepte diferite în esenţa lor.

Procurorii nu pot invoca o poziţie de independenţă, asemenea judecătorilor, cu privire la care art. 124 alin. (3) prevede expres că "judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii", din moment ce activitatea acestora se desfăşoară sub control ierarhic şi sub autoritatea ministrului justiţiei. În acest sens, Comisia de la Veneţia a subliniat că politica judiciară - penală sau civilă - a unui stat este determinată, într-un context democratic, de Guvern, emanaţie a majorităţii parlamentare.

Manipularea 3. Este afectată independenţa procurorilor şi lupta anticorupţie.

Motivarea CCR - Controlul ministrului justiţiei constă în verificarea eficienţei manageriale, a modului în care procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu. Controlul nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmării penale şi soluţiile penale.

Noţiunea de autoritate are o semnificaţie foarte puternică, ea fiind definită ca fiind puterea de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare, însă, în contextul constituţional dat, acesta se referă la o puterea de decizie în privinţa gestionării carierei procurorilor şi a modului de realizare a politicii penale generale a statului.

Activitatea judiciară pe care un procuror o desfăşoară concret, într-o anumită cauză penală, nu are legătură cu autoritatea ministrului justiţiei, acestea fiind două probleme distincte.

Prin urmare, Curtea subliniază că actele procurorului în situaţii individuale/concrete ale activităţii sale judiciare nu sunt supuse niciunui control al ministrului justiţiei, ci procurorului ierarhic superior sau instanţei judecătoreşti competente, după caz, tocmai pentru că autoritatea ministrului nu vizează şi se delimitează de această ipoteză.

Manipularea 4. Doar în România se întâmplă astfel de lucruri groaznice.

Motivarea CCR - O situaţie similară se regăseşte şi în Franţa, unde magistraţii din cadrul parchetului sunt plasaţi sub îndrumarea şi controlul şefilor ierarhici şi sub autoritatea ministrului justiţiei.

În Germania, ministrul federal de justiţie deţine dreptul de a-l superviza şi a-l îndruma pe procurorul general federal, dar şi pe procurorii federali, iar membrii Parchetului trebuie să se conformeze îndrumărilor oficiale.

Manipularea 5. Curtea Constituţională adaugă noi prevederi Constituţiei.

Motivarea CCR - Constituţia a fost revizuită o singură dată, însă în textul analizat, cel referitor la funcţionarea procurorilor sub autoritatea ministrului justiţiei, CCR trebuie să identifice voinţa constituantului originar, împreună cu motivaţiile care au stat la baza acesteia, apelând, astfel, la metoda istorică de interpretare.

În sensul celor prezentate, este de observat că, în proiectul de Constituţie, statutul procurorilor era reglementat după cum urmează: "Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea administrativă a ministrului justiţiei". Comisia de redactare a proiectului Constituţiei României a admis un amendament la acest text şi a eliminat termenul "administrativ", cu următoarea motivare: "Pentru a se asigura răspunderea ministrului justiţiei cu privire la întreaga activitate a Ministerului Public, este necesar ca autoritatea sa să nu fie limitată la aspectul pur administrativ. Altminteri, reducându-se această autoritate exclusiv la aspectele sale administrative, implicit se micşorează răspunderea ministrului faţă de Parlament şi Guvern pentru activitatea procurorilor."

Manipularea 6. Ministrul justiţiei îi va putea revoca pe procurorii-şefi după bunul plac.

Motivarea CCR - Autoritatea ministrului justiţiei poate fi supusă, sub aspectul revocării procurorilor din funcţii de conducere, unor condiţii legale, pentru ca ea în sine să nu se manifeste în mod nemărginit, arbitrar, exclusiv la libera sa apreciere. În motivarea Deciziei CCR, sunt citate cele trei puncte ale art. 51 din Legea nr. 303/2004, care pot constitui motive de revocare a procurorilor-şefi.

Prin urmare, ministrul justiţiei poate propune, numai în aceste trei ipoteze, revocarea din funcţia de conducere a Procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, a prim-adjunctului şi adjunctului acestuia, a Procurorului general al DNA, a adjuncţilor acestuia, a procurorilor - şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi a a procurorului-şef al DIICOT şi a adjuncţilor acestuia.

În cazul revocării, ministrul justiţiei are o marjă de apreciere minimă, din moment ce limitările impuse de lege sunt extrem de stricte.

Manipularea 7. Este abuzivă decizia în cazul revocării, pentru că, în cazul numirii, preşedintele poate refuza o singură dată.

Motivarea CCR - Nu se poate aplica teza prevăzută la art. 77 din Constituţie, în sensul că preşedintele ar putea refuza o singură dată propunerea de revocare, acest principiu general recunoscut putând viza numai situaţia numirilor în funcţie.