Parliamentary debates

Domnul Lucian Riviş-Tipei:

"Trebuie România exclusă din spaţiul Schengen?"

În ediţia electronică din 31 ianuarie a.c., "Financial Times" nota referitor la amânarea deciziei de aderare la spaţiul Schengen că "România şi Bulgaria pot afirma, cu o anumită justificare, că sunt tratate ca membri de categoria a doua ai Uniunii Europene, după ce au aderat la Uniune sub un regim de monitorizare. Cele două ţări au fost admise în UE în 2007, sub un regim menit să le aducă la standardele de guvernare cerute de Europa, dar pe care acestea nu le-au atins încă. Din nefericire, aceste neajunsuri pun în pericol aderarea celor două ţări la spaţiul Schengen la termenul prevăzut".

După cum se ştie, aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen era prevăzută pentru luna martie, dar, în decembrie, miniştrii de interne ai Franţei şi Germaniei au dus la ruperea acestui calendar, condiţionând intrarea ţării noastre de îndeplinirea obiectivelor stabilite prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), impus o dată cu aderarea celor două ţări la UE. MCV era menit să ducă la progrese în ceea ce priveşte justiţia, corupţia, iar în cazul Bulgariei şi la progrese în domeniul crimei organizate.

Semnarea Convenţiei de Implementare a Acordului Schengen a avut loc la 19 iunie 1990. În momentul intrării sale în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi a creat o singură frontieră externă unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare.

De asemenea, au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliţienească, judiciară sau vamală. Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile şi declaraţiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum şi protocoalele şi acordurile de aderare care au urmat, constituie astăzi acquis-ul Schengen.

Iniţial, acquis-ul Schengen nu a făcut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat, însă, o dată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, la 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999. Un Protocol ataşat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ şi instituţional al Uniunii Europene.

Începând cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislaţia comunitară şi a fost transferat în noul Tratat al UE, la Titlul IV - Vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de libera circulaţie a persoanelor.

Dar ce presupune acquis-ul Schengen?

Potrivit articolului 8 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, denumit în continuare Protocolul Schengen, România trebuie să accepte în totalitate acquis-ul Schengen.

Există două categorii de prevederi ale acquis-ului Schengen:

1. Prevederi care nu sunt legate de ridicarea controalelor la frontierele interne (Categoria I, etapa preaderare la UE).

2. Prevederi direct legate de ridicarea controalelor la frontierele interne (Categoria a II-a, etapa postaderare la UE).

Prevederile din cea de-a doua categorie trebuie implementate şi aplicate simultan cu ridicarea controalelor la frontierele interne şi sunt supuse procesului de evaluare Schengen. În acest context, România trebuie să-şi demonstreze capacitatea de a îndeplini cerinţele relevante din acquis-ul Schengen într-o manieră corectă, uniformă şi eficientă, fiind supusă apoi unei decizii unanime a Consiliului UE.

În data de 28 ianuarie 2011 a avut loc reuniunea grupului de lucru Evaluare Schengen din cadrul Consiliului UE. Cu această ocazie, a fost adoptat raportul de evaluare Schengen în domeniul SIS/SIRENE, aferent ultimei misiuni de evaluare care s-a desfăşurat în perioada 06-10 decembrie 2010. În acest fel, România a încheiat cu succes procesul de evaluare Schengen.

Potrivit documentelor MAI, "toate rapoartele de evaluare Schengen aferente misiunilor desfăşurate pe parcursul anilor 2009-2010 au fost aprobate succesiv în cadrul grupului de lucru Evaluare Schengen al Consiliului UE. Principala concluzie a rapoartelor de evaluare Schengen adoptate până în prezent şi a acestui ultim raport este că România a ajuns într-un stadiu avansat în ceea ce priveşte implementarea acquis-ului Schengen şi este pregătită să adere la spaţiul Schengen. Fiecare raport de evaluare conţine recomandări, de ordin legislativ, procedural, de infrastructură, făcute de experţii care au vizitat România, pe care ţara noastră trebuie să le implementeze până la data aderării la spaţiul Schengen. Din momentul aprobării rapoartelor de evaluare, a fost monitorizată şi implementarea acestor recomandări, stadiul fiind apreciat în cadrul aceluiaşi grup de lucru".

În acest context, este normal ca Sofia şi Bucureştiul să protesteze, întrucât aşa cum afirmă şi reprezentanţii Ministerului Administraţiei şi Internelor "criteriile tehnice pentru aderarea la Schengen sunt aproape îndeplinite şi România a respectat calendarul implementării măsurilor". Prin urmare, este incorect să se condiţioneze acest proces de MCV. Nu contestăm aici dreptul pe care membrii Uniunii îl au, de a utiliza şi ultimul instrument pe care îl au la îndemână, chiar legitim fiind, ci că, aşa cum arăta "Financial Times", abordarea Franţei şi Germaniei "nu este în totalitate de bună credinţă. Ambele Guverne au motive electorale, ţinând cont de faptul că alegerile regionale germane sunt iminente, iar francezii îşi vor alege preşedintele în 2012. Iar aderarea la Schengen ar apăra cetăţenii romi ai celor două noi membre de xenofobia grotescă experimentată din partea statului francez".

Nu comentez aici motivele din spatele declaraţiilor oficiale care i-au determinat pe reprezentanţii Franţei şi Germaniei de a urma această cale cu privire la aderarea României la spaţiul Schengen, dar pot să mă întreb pertinent: oare chiar trebuie România exclusă din spaţiul Schengen?

În final, vreau să-mi spuneţi dacă astfel nu se ridică pertinent o altă întrebare: atunci ori suntem europeni, ori nu mai suntem deloc?