Parliamentary debates

Domnul Ioan Munteanu:

"Ce e de făcut?"

Anul agricol 2013 se anunţă a fi unul greu pentru cei care muncesc pământul şi cresc animale. Deşi umiditatea din sol este suficientă la această dată, prognoza meteo pe termen lung ne avertizează că plantele vor avea de suferit din lipsă de apă.

Ce am făcut pentru a compensa lipsa apei din sol? Nimic. Vom iriga şi anul acesta suprafeţe cuprinse între 50 000 şi 200 000 de hectare, exact ca în anii din urmă. Nesemnificativ, de vreme ce în 1989 se asigura irigarea a peste 3 milioane de hectare (!).

Chiar nu vrem să înţelegem că producţia agricolă, atât cea vegetală, cât şi cea animalieră, reprezintă salvarea României? Ba da, înţelegem, dar asta doar în campania electorală, atunci când îi convingem pe cei care trăiesc în mediul rural să ne dea votul.

Mare ipocrizie şi mare dezinteres! Nu este drept să ai pământ şi animale, dar să nu obţii producţii care să asigure mâncarea pentru români, ca să nu vorbim şi de cantităţile importante care ar trebui să meargă la export. Nu este prima oară când iau cuvântul de la tribuna Camerei Deputaţilor pentru a cere să facem ceva acum, când încă nu e prea târziu. Am insistat în mai multe rânduri ca siguranţa alimentară să fie discutată în regim de urgenţă în CSAT şi să se propună măsuri concrete de redresare, aşa cum se procedează la nivelul guvernelor din cele mai multe ţări. Nu e nevoie să constaţi că nu mai ai ce da oamenilor de mâncare, ca abia atunci să cauţi soluţii în dreapta şi în stânga. Dramatica experienţă a crizei care ne-a luat pe nepregătite ar trebui să fie lecţia care să ne ajute să evităm criza alimentară, adică foametea.

Ascultaţi acest strigăt al unui ţăran din Parlament, al unui om care iubeşte pământul şi căruia îi pasă de cei mulţi şi necăjiţi din mai toate satele, de românii care nu au ce pune pe masă! Trebuie neapărat să investim în agricultură, să investim cât mai repede în refacerea sistemului de irigaţii, cu atât mai mult cu cât fenomenul de deşertificare este deja prezent în sudul ţării şi ameninţă şi alte zone. Dacă veţi trata în continuare cu indiferenţă această problemă naţională, fiţi siguri că veţi avea pe conştiinţă dezastre şi tragedii omeneşti inimaginabile.

Dacă vă mai pasă de neam şi de ţară, faceţi ceva acum, când încă se mai poate!