Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"De ce e bine să-i ajutăm pe românii cu venituri mici care au rate la bănci"

Intenţia Guvernului de a-i ajuta pe românii cu venituri sub media naţională de a-şi plăti mai uşor ratele la credite dovedeşte o schimbare substanţială de filosofie în gestionarea problemelor sociale. Dacă în timpul guvernării Boc - PDL, austeritatea a fost cuvântul de ordine şi toate greutăţile au fost mutate în spatele oamenilor, Executivul încearcă acum să dea dovadă de solidaritate şi să-i ajute pe românii aflaţi în dificultate. Trebuie să înţelegem cu toţii că societatea românească este asemenea unui lanţ, care este la fel de puternic precum cea mai slabă verigă a sa.

Este genul de măsură care asigură deopotrivă o îmbunătăţire a calităţii vieţii pentru o categorie foarte lovită de criză, rezolvă şi o problemă economică importantă şi are un efect pozitiv şi asupra finanţelor statului. Această măsură pe care noi o propunem are o logică economică profund avantajoasă pentru toate cele trei părţi implicate. Pentru beneficiarii direcţi, cei care au împrumuturi la bănci, se creează o facilitate de a se amâna plata unei părţi din rată şi se oferă un credit fiscal de 200 de lei peste doi ani. Pentru bănci, este bine, pentru că se mai reduce numărul creditelor neperformante. Practic, această măsură pe care noi am luat-o minimizează riscurile activelor toxice luate de bănci. Pentru stat, este bine din două perspective. Pe de o parte, se minimizează problemele legate de sectorul bancar. Pe de altă parte, ar putea creştere veniturile bugetare, ca urmare a unei relansări moderate a consumului. Asta ca să nu mai vorbim de mai multe lichidităţi în piaţă, ca urmare a unei relansări a creditării.

Analizând cu atenţie aceste argumente, putem observa că nu avem de-a face cu o măsură cu caracter populist sau electoral. Avem de-a face cu o propunere care rezolvă o mare greşeală a trecutului: creditul cu buletinul, dat şi luat oricum şi oricând, fără condiţionări sau verificări amănunţite a situaţiei financiare a celor care luau împrumuturi.

Măsura este excelentă, pentru că nu presupune în acest moment cheltuieli din partea statului şi nici nu generează obligaţii pentru românii care au credite, aceştia putând opta după propriile calcule dacă apelează la reeşalonarea creditului sau nu. Se construieşte însă un mecanism financiar foarte interesant - care a mai fost folosit parţial în SUA şi anumite ţări din Europa - în măsură să minimizeze riscurile unei crize generate de creşterea ponderii creditelor neperformante. Asta în condiţiile în care nivelul împrumuturilor care nu mai pot fi rambursate a ajuns în noiembrie 2013 la aproape 23%.

Impactul bugetar al măsurii care ar urma să fie luată acum a fost calculat la aproximativ 4 miliarde de lei peste doi ani. Ceea ce înseamnă mai puţin de 1 miliard de euro pentru rezolvarea celei mai stringente probleme a economiei româneşti. Mai mult, aceşti bani se vor regăsi în consum şi, implicit, se vor întoarce (într-o anumită pondere) chiar în vistieria statului.

Mă surprinde profund neplăcut atitudinea celor care critică această măsură, pentru că ei refuză să asculte argumentele celorlalte părţi implicate în luarea acestei decizii: BNR, FMI şi CE. Banca Naţională vede în această propunere o rezolvare a problemei consumului. Fondul Monetar Internaţional apreciază măsura ca un pas important spre rezolvarea problemei creditelor neperformante din sistemul bancar. E o importantă gură de oxigen pentru bănci. Asta în timp ce Comisia Europeană a apreciat dialogul dintre stat şi sistemul bancar.

În condiţiile în care această măsură ajută 1 milion de români şi familiile lor, nu presupune cheltuieli fabuloase din partea statului, rezolvă o problemă a sectorului bancar şi se bucură de sprijinul BNR şi FMI, cred că avem de-a face cu o soluţie foarte bună pentru România. Solidaritatea şi sprijinul reciproc reprezintă oricând o soluţie de gestionare mult mai bună a situaţiei curente decât austeritatea lui Boc şi a PDL-ului, manifestată prin tăieri de pensii şi salarii.