Parliamentary debates

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Dragostea părintească versus ieşirea din sărăcie"

Aproape 160.000 de copii au cel puţin unul dintre părinţi peste hotare, conform statisticilor oficiale. Cei mai mulţi dintre ei îşi văd mama sau tatăl doar în poze sau cel mult o dată sau de două ori pe an. Şi, oricât s-ar strădui, fraţii mai mari sau bunicii nu pot compensa niciodată rolul şi dragostea unui părinte.

Studiul "Efectele economice şi sociale ale migratiei asupra copiilor rămaşi acasă", publicat de Institutul Naţional de Statistică, arată că regiunea cu cei mai mulţi copii cu părinţi plecaţi, aflaţi în atenţia autorităţilor, este cea de Nord-Est, cu un total de 31.576 copii, în special: judeţul Suceava - 9.097 de copii; judeţul Iaşi - 5.529 de copii; judeţul Bacău - 5.160 de copii; şi judeţul Neamţ - 4.636 de copii; apoi urmează regiunea de Sud-Est cu 16.035 copii, în special judeţul Galaţi - 6.174 de copii; judeţul Constanţa - 3.661 de copii şi judeţul Vrancea - 2.648 de copii; în regiunea Sud-Muntenia, avem un total de 12.896 de copii cu părinţi plecaţi, cuprinşi în evidenţele oficiale, aflaţi cu precădere în judeţul Prahova - 4.897 de copii, judeţul Dâmboviţa - 2.727 de copii şi judeţul Argeş - 2.594 de copii.

Copiii care rămân acasă în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate sunt expuşi mai multor riscuri: abandon şcolar, autoizolare, apariţia unor tulburări emoţionale şi comportamentale. Mai mult decât atât, lipsa părinţilor sau a tutorilor legali duce la limitarea accesului copiilor la servicii de sănătate şi de educaţie, la protecţie juridică sau socială.

De asemenea, dificultăţile cu care se confruntă elevii cu părinţii plecaţi, pe care şcolile le raportează cu cea mai mare frecvenţă, sunt legate de scăderea randamentului şcolar, urmată de dificultăţile de relaţionare şi cele de comunicare, tulburări emoţionale, comportamentale, adaptative, fiziologice, frecvenţă scăzută/absenteism. Printre efectele emigraţiei părinţilor identificate de cadrele didactice se numără: incidentele în comunitate, dezinteresul/lipsa de motivaţie pentru studiu, hiperactivitatea, creşterea în greutate, apatie/tristeţe accentuată, agresivitate/violenţă verbală şi fizică, probleme de concentrare a atenţiei ori lipsa de igienă şi scăderea interesului pentru şcoală.

În ultimii ani, România a ajuns ţara din Uniunea Europeană cu cei mai mulţi părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Confruntat cu această situaţie gravă, statul este incapabil să ofere un răspuns profesionist, adecvat, preferând să se prefacă că nu vede adevăratele drame ale copiilor şi familiilor afectate de acest proces.

Este nevoie de un set de politici publice integrate care să ofere soluţii concrete pentru creşterea integrării în societate a acestor copii, de exemplu suplimentarea urgentă a specialiştilor din şcoli care să desfăşoare activităţi specifice de consiliere, sau formarea profesională în această zonă a celor care asigură servicii de asistenţă socială la nivel local.

Trebuie să facem urgent acest lucru, pentru că, dacă nu avem grijă de prezent, cu siguranţă nu vom avea niciun viitor!