Parliamentary debates

Domnul Nicolae Giugea:

"Declinul demografic din România se adânceşte de la un an la altul. Avem nevoie urgentă de politici pronataliste eficiente!"

Institutul Naţional de Statistică ne-a anunţat că în luna ianuarie 2021 s-a înregistrat naşterea a 13.852 copii, cu 2.005 mai puţini copii decât în luna decembrie 2020. În acelaşi timp, numărul deceselor înregistrate tot în luna ianuarie 2021 a fost de 28.390, cu 7.726 decese mai puţine decât în luna decembrie 2020. Aşadar, sporul natural negativ al ţării noastre tinde să se adâncească de la an la an, de la o lună la alta. În condiţiile în care peste 4 milioane de tineri au luat calea migraţiei pentru un loc de muncă bine plătit în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, tot mai mulţi copii români se nasc peste hotare şi tot mai puţini în interiorul ţării.

Nu este pentru prima dată când instituţii şi autorităţi interne şi internaţionale ne spun că, dacă România menţine aceleaşi politici, populaţia ţării va scădea abrupt, poate chiar sub 15 milioane de locuitori, şi în numai câţiva ani deficitul de tineri va apăsa puternic asupra potenţialului economiei, asupra deficitului de personal din anumite sectoare de activitate, asupra sustenabilităţii fondului de pensii alimentat din contribuţiile de asigurări sociale, asupra sistemului naţional de sănătate.

În ultimele decenii, societatea românească s-a schimbat profund, importanţa carierei plasându-se pentru cei mai mulţi tineri deasupra importanţei familiei. Nu trebuie să-i judecăm pe tineri, ci trebuie să-i înţelegem şi să-i sprijinim. În acest context, salut decizia Guvernului României care a înţeles acest lucru şi a majorat, de la 650 de lei la 1.500 de lei, valoarea stimulentului de inserţie pentru părinţii care aleg să se întoarcă mai repede la locul de muncă.

Cu toate acestea, cred că ar trebui să înţelegem că tinerii sunt mult mai exigenţi astăzi în legătură cu ansamblul de condiţii pe care îl oferă copiilor lor. Acesta este un lucru bun, pentru că înseamnă o creştere a calităţii îngrijirii copiilor. Însă aceste exigenţe reprezintă şi o limitare directă pentru natalitate, în condiţiile în care serviciile necesare creşterii şi îngrijirii copiilor sunt de slabă calitate în România.

Nu cred că este cineva care nu ştie că, în ţara noastră, deşi anual se cheltuiesc peste 65 de miliarde de lei în sistemul sanitar, maternităţile sunt slab dotate şi aşteaptă mila organizaţiilor nonguvernamentale pentru a cumpăra aparatura necesară bebeluşilor şi mamelor. Creşele sunt puţine şi de ani de zile nu s-au mai construit altele. Grădiniţele şi şcolile nu corespund în marea lor parte din punct de vedere sanitar şi nici din punctul de vedere al siguranţei. Serviciile medicale şi sociale pentru mamă şi copil sunt puţine şi deficitare.

Aşadar, natalitatea nu se poate stimula numai printr-o indemnizaţie sau spor la salariu, ci ea trebuie să fie rezultatul unui ansamblu de politici asupra cărora statul român trebuie să se concentreze, atât la nivel guvernamental, cât şi local.

Nu suntem nici prima şi, cel mai probabil, nici ultima ţară care se confruntă cu problema scăderii natalităţii. Dimpotrivă, acest lucru ar trebui să ne stimuleze să analizăm soluţiile pe care le-au adoptat alte state dezvoltate din Uniunea Europeană, care astăzi pot spune că au reuşit să amelioreze structura demografică şi să întinerească populaţia.

Pentru noi este doar o chestiune de voinţă politică, la toate nivelurile de decizie, pentru a avea cui să lăsăm moştenire ceea ce construim astăzi!