Parliamentary debates

Domnul Daniel-Florin Ghiţă:

"De la olandezii zburători, la olandezii prădători sau de la Johan Cruyff, la Mark Rutte"

Obstinaţia cu care Guvernul premierului Mark Rutte şi Parlamentul de la Haga se opun, din nou, accederii României în spaţiul Shengen este pe cale să dinamiteze deschiderea şi simpatia pe care majoritatea românilor au manifestat-o faţă de Olanda - denumită oficial Regatul Ţărilor de Jos şi peiorativ Ţara Lalelelor sau Ţara Morilor de Vânt - şi faţă de olandezi, de vreo şapte decenii, atât înainte, cât şi după schimbarea de direcţie din decembrie 1989, riscând să declanşeze o reacţie adversă, şi chiar punitivă în masă.

O ţară mică, cu o suprafaţă de aproape şase ori mai restrânsă decât a României şi cu o populaţie aproximativ egală, în jur de 17,5 milioane de locuitori, Olanda a devenit un model politic, social, economic, cultural şi sportiv în anii de glorie ai capitalismului de stat occidental (1960-2000). Economia sa avansată de piaţă mixtă i-a permis să ajungă, la un moment dat, pe locul 11 pe plan mondial în privinţa venitului pe cap de locuitor.

Ţările de Jos se clasează printre primele în lume, după indicii internaţionali ai libertăţii economice, ai libertăţii presei, ai dezvoltării umane şi ai calităţii vieţii, precum şi la fericire. În 2020, Olanda s-a clasat pe locul 8 la indicele de dezvoltare umană, iar, în 2021, pe locul 5 la indicele mondial al fericiri.

Pe de altă parte, Ţara Lalelelor a fost printre primele state care au legalizat avortul, prostituţia şi eutanasierea umană, concomitent cu adoptarea unei politici liberale foarte permisive faţă de consumul de droguri. Este, de asemenea, prima ţară din lume care a legalizat căsătoria între persoanele de acelaşi sex, în 2001. Olanda a fost şi este considerată de mulţi un model al statului bunăstării generale şi al toleranţei rasiale, etnice, religioase, precum şi sexuale, apropiindu-se mult de aşa-zisul socialism suedez, care realizase o convergenţă a sistemului capitalist cu sistemul socialist. După alţii, Ţara Morilor de Vânt a devenit un loc al desfrâului şi al pierzaniei, o citadelă universală a decadenţei şi perversităţii umane, o nouă versiune a Sodomei şi Gomorei biblice. La guvernarea Olandei s-au aflat coaliţii alcătuite, de regulă, de Partidul Creştin-Democrat, al cărui succesor este actualul partid de guvernământ, rebotezat Partidul Popular, condus de premierul Mark Rutte, fie cu Partidul Social-Democrat, fie cu Partidul Liberal.

Semnificativ este că o ţară mică precum Olanda a devenit o mare putere agroalimentară, fiind al doilea exportator mondial (după SUA) de produse agricole şi alimentare, datorită solului fertil, climei blânde, agriculturii intensive şi inventivităţii.

Olanda a devenit o mare putere şi în sport, îndeosebi la fotbal, echipa sa naţională fiind de două ori consecutiv vicecampioană mondială, după ce a ajuns în finalele Campionatului Mondial din 1974 şi 1978, pierdute la limită cu ţările gazdă, Republica Federală Germania, respectiv Argentina. Echipa sa de aur, denumită "portocala mecanică", în care au strălucit Cruyff, Neeskens, Haan, Rensembrink, Van Hanegem ş.a., a adus un stil nou în fotbal, bazat pe tehnică şi inteligenţă, combinate cu un angajament fizic total. Ajax Amsterdam şi Feyenoord Rotterdam au devenit echipe fanion pe continent, câştigând Cupa Campionilor Europeni şi Cupa UEFA. Marele jucător şi apoi antrenor etalon Johan Cruyff, poreclit "Olandezul zburător", care a câştigat Cupa Campionilor Europeni în ambele ipostaze, cu Ajax Amsterdam şi cu FC Barcelona, a devenit idolul a sute de mii, dacă nu a milioane de români. Este de amintit că în evoluţia fulminantă a clubului Ajax şi a jucătorului Cruyff a avut un rol meritoriu antrenorul român Ştefan Covaci.

În anii 70, în contextul politicii de destindere între Vestul şi Estul Europei, Olanda capitalistă a curtat România socialistă pentru a încheia contracte comerciale avantajoase cu ţara noastră aflată într-un proces intensiv de industrializare. În acest scop, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost invitaţi, în 1973, într-o vizită de stat la cel mai înalt nivel şi cu protocol maxim, ocazie cu care s-a urmărit seducerea, ca să nu zicem coruperea dictatorului român, prin plimbarea acestuia cu caleaşca regală de către regina Juliana prin capitala Amsterdam, în timp ce consoarta Elena era plimbată cu altă caleaşcă de către prinţesa moştenitoare Beatrix, următoarea regină a Olandei. Cunoscându-se că intenţiona să construiască, cu tehnologie occidentală, primul avion românesc de pasageri, Ceauşescu a fost invitat atunci şi la prestigioasa uzină aeronautică Fokker, dar, în cele din urmă, dictatorul din Carpaţi a realizat proiectul cu mult mai titrata companie aeronautică britanică British Aircraft Company (BAC), care a făcut o ofertă mai avantajoasă. Guvernul român a încheiat cu compania britanică un contract în valoare de un miliard de lire sterline, în baza căruia a fost realizat, în 1982, primul avion de pasageri ROMBAC 1-11, cu o capacitate de 112 locuri. Drept recunoştinţă, în 1978, pentru încheierea contractului, Ceauşescu a fost invitat într-o vizită oficială, la nivel înalt, în Marea Britanie, unde a fost primit cu mare fast la Palatul Buckingham şi a fost plimbat prin Londra cu caleaşca de către regina Elisabeta a II-a.

Olanda a avut un anumit rol în schimbarea regimului totalitar comunist din România, în decembrie 1989, fiind desemnată la nivelul NATO, după acutizarea crizei sociale şi politice din Polonia socialistă, să sprijine disidenţii anticeauşişti şi acţiunile contestatare la adresa regimului de la Bucureşti. Un rol similar au primit, în cadrul NATO, Marea Britanie pentru Polonia şi Republica Federală Germania pentru Republica Democrată Germană, Cehoslovacia şi Ungaria. Olanda a devenit atunci un fel de naţiune-cadru pentru România, apropo de rolul primit actualmente din partea NATO de către Franţa pentru sprijinirea apărării ţării noastre în contextul invadării Ucrainei vecine de către Rusia.

Referitor la rolul Ţării Lalelelor în România, o contribuţie importantă în discreditarea şi înlăturarea lui Ceauşescu, în anul de graţie 1989, a avut-o ambasadorul olandez la Bucureşti, Coen Stork, care a fost numit în acest post în anul precedent. Ambasadorul Stork a fost implicat în catalizarea şi protejarea disidenţei anticeauşiste reale (gen Mircea Dinescu) sau inventate (gen Silviu Brucan) şi a fost foarte activ în zilele şi în nopţile incandescente ale ultimei decade a lunii decembrie 1989, când a devenit evident că nu avea doar o misiune diplomatică în ţara noastră.

După schimbarea de direcţie din decembrie 1989, în România au năvălit marile bănci şi firme din Olanda, dar şi o puzderie de oameni de afaceri, mai mari sau mai mici, mai serioşi sau mai puţin serioşi, ţara noastră devenind un adevărat Eldorado pentru aceştia. Românii i-au primit cu încredere, simpatie şi ospitalitate, deşi unii dintre aceştia le-au dat ţepe dureroase.

Din zorii revenirii ţării noastre la capitalism, şi încă la unul sălbatic, şi până astăzi, când se văd clar efectele nefaste şi perverse ale neoliberalismului globalist, Olanda s-a clasat pe primul loc în topul investiţiilor străine în detestata Românie. ING Bank şi subsidiara sa în domeniul asigurărilor, Nederlanden Asigurări (NN), au devenit nume de top în ţara noastră, realizând profituri uriaşe cu banii românilor.

Concernul agroalimentar Friesland a achiziţionat cea mai mare parte a fabricilor de lapte şi produse lactate într-o ţară în care şeptelul a fost infestat şi decimat de o boală botezată a vacii nebune, pripăşită intempestiv, în locul şi la timpul potrivit. În Dobrogea şi în alte zone ale ţării au răsărit ca ciupercile după ploaie parcuri eoliene construite şi exploatate de companii din Ţara Morilor de Vânt. Pieţele, străzile şi florăriile noastre au fost năpădite de florile importate din Ţara Lalelelor. Magazinele de la noi sunt burduşite de produse alimentare sau electronice marca Philips, importate din Ţările de Jos.

Plaiurile noastre au devenit cimitire pentru mormane de fierăraie dezafectate şi importate din Olanda pe bani frumoşi (hale industriale, utilaje agricole şi alimentare, utilaje tipografice, autovehicule ş.a.). Nu în ultimul rând, dealeri olandezi fac bani, cu duiumul, cu droguri "importate" din America de Sud via Regatul Ţărilor de Jos, cu care au prizat generaţia tânără de pe tărâmurile mioritice. Cu toate acestea...