Parliamentary debates

Domnul Florian-Claudiu Neaga:

"Semnal de alarmă al Colegiului Medicilor din România privind fenomenul de «burnout» şi exodul cadrelor medicale"

Încă de la începutul mandatului de deputat, am subliniat faptul că una dintre principalele cauze ale exodului cadrelor medicale este reprezentată şi de suprasolicitarea şi epuizarea profesională la care sunt supuse cadrele medicale în acest moment, în sistemul medical. Fenomenul de epuizare profesională nu a luat naştere, aşa cum suntem tentaţi să credem, odată cu pandemia de coronavirus şi supraaglomerarea spitalelor cu pacienţi, ci este un fenomen care s-a accentuat treptat, pe măsură ce tot mai mulţi medici au ales să părăsească România.

În cadrul unui studiu recent realizat de Colegiul Medicilor din România, analizele au relevat faptul că sindromul "burnout" este o problemă destul de răspândită în domeniul sanitar din România, cauzată în principiu de un cumul de factori precum volumul de muncă foarte mare, sarcini şi intervenţii multiple ce trebuie desfăşurate sub presiunea timpului, încărcătură emoţională şi decizii complexe pentru starea pacienţilor care trebuie luate în intervale foarte scurte de timp.

Astfel, potrivit studiului menţionat anterior, nu mai puţin de 32% din cadrele medicale din România au raportat un nivel al epuizării profesionale ridicat, 4% foarte ridicat, iar 58% resimt de asemenea efectele epuizării, fapt ce conduce în mod automat la afectarea realizării actului medical în ansamblul său. Potrivit studiului, specialităţile cu cea mai mare expunere la epuizare sunt ATI, medicina de urgenţă, oncologia şi hemato-oncologia, pediatria şi chirurgia.

În acest moment, în România îşi desfăşoară activitatea 55.600 de medici, o cifră ce ne apropie de media europeană privind numărul de medici raportat la mia de locuitori şi anume 2,9. Deşi suntem în apropierea mediei europene, care este cuprinsă între 3 şi 3,5, problema majoră a ţării noastre este faptul că majoritatea medicilor sunt comasaţi în marile centre urbane şi universitare precum Bucureşti, unde se înregistrează o medie de 7 medici la mia de locuitori, Dolj, Timiş, Cluj şi Iaşi care au o medie cuprinsă între 4 şi 6 medici la mia de locuitori, Bihor, Arad, Alba, Hunedoara, Gorj, Vâlcea, Argeş, Sibiu, Braşov, Mureş, Constanţa care înregistrează o medie între 2 şi 4 medici la mia de locuitori şi alte 24 de judeţe unde înregistrăm un deficit acut de cadre medicale.

Aşa cum am subliniat şi în cadrul intervenţiilor precedente, consider că ţara noastră are nevoie în mod urgent de o strategie naţională eficientă pentru managementul resursei umane din domeniul sanitar, coroborată cu o strategie naţională de recuperare a decalajelor de dezvoltare dintre localităţi, judeţe şi regiuni, astfel încât să putem asigura condiţii moderne de viaţă şi de desfăşurare a activităţii medicale, indiferent de judeţ, oraş sau localitate.

Potrivit studiului Colegiului Medicilor din România, 57,5% dintre medicii cu vârste cuprinse sub 35 de ani şi-au manifestat intenţia probabilă (40,3%) sau una sigură (17,2%) de a migra. Cea mai mare intenţie de a migra s-a înregistrat în rândul medicilor din regiunea Bucureşti-Ilfov (30,4%) şi regiunea Sud-Est (29,6%), apoi, cu cifre mai scăzute, dar similare, regiunea Nord-Vest (28,1%) şi regiunea Nord-Est (28,2%). Corpul profesional medical cel mai stabil, din perspectiva intenţiei declarate de a migra, se află în regiunea Vest, unde s-a înregistrat valoarea minimă a indicatorului - 22,2%.

Medicii cu vârste sub 35 de ani au indicat ca posibil motiv pentru care ar migra condiţiile directe de practică a activităţii profesionale, infrastructura sistemului sanitar românesc (24%), oportunităţile de formare profesională sau cercetare, infrastructură, facilităţi, tehnologie şi fonduri disponibile în străinătate (23%).

De asemenea, cadrele medicale cu vârste cuprinse între 36 şi 49 de ani susţin că motivele pentru care ar migra se referă la condiţiile directe de practică a activităţii profesionale, infrastructura sistemului sanitar românesc (18%), oportunităţile de formare profesională sau cercetare, facilităţilor, tehnologiei şi fondurilor disponibile în străinătate (15%), aspectele care ţin de condiţii de viaţă, familie, locuire şi oportunităţi educaţionale pentru copii (15%).

În acelaşi timp, cadrele medicale cu vârste cuprinse între 50 şi 64 de ani au susţinut că ar migra pentru recunoaşterea meritelor profesionale, recunoaşterea socială şi respectul resimţit faţă de profesia medicală, acest din urmă aspect fiind cel mai important, alături de condiţiile salariale şi venituri.

În încheiere, salut demersul realizat de Colegiul Medicilor din România şi personal consider necesar ca astfel de analize şi studii privind starea personalului medical să fie realizate cât mai des şi mai în amănunt, astfel încât, ulterior, Ministerul Sănătăţii, precum şi celelalte instituţii care pot da curs solicitărilor să poată elabora măsuri şi politici publice adecvate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a activităţii medicale.