Parliamentary debates

Doamna Elena Stoica:

"Societatea românească are nevoie de măsuri drastice de combatere şi prevenire a violenţei în şcoli!"

Cazul elevului de zece ani, violat de două ori în ultima perioadă, în toaleta Şcolii Generale "Nicolae Titulescu" din capitală, a produs, pe bună dreptate, rumoare şi indignare. Grav este, în opinia mea, faptul că nicio instituţie a statului, de la conducerea acestei unităţi de învăţământ de prestigiu la responsabilii din Inspectoratul Şcolar şi din ministerul de resort, nu au ştiut despre aceste cazuri, timp de aproape doi ani.

Acest fapt este, fără îndoială, îngrijorător şi alarmant, iar cuvintele sunt mult prea blânde faţă de amploarea fenomenului violenţei din şcolile româneşti.

Scenele de violenţă depăşesc cadrul unor simple dispute între colegi, ajungându-se la adevărate reglări de conturi între elevi sau chiar între elevi şi profesori. Formele pe care le capătă violenţa juvenilă sunt extrem de variate, de la simpla violenţă verbală până la violenţa fizică gravă, tâlhării sau chiar atacuri la integritatea sexuală a unor copii cu vârste încă fragede.

Un studiu de specialitate a relevat că violenţa în şcoli este un proces aproape cotidian, opt din zece unităţi de învăţământ confruntându-se cu diverse forme de violenţă: violenţă între elevi, violenţa elevilor împotriva profesorilor, violenţa profesorilor împotriva elevilor, violenţa unor tineri din afara şcolii faţă de elevi sau chiar faţă de profesori.

Cercetarea arată că pe primul loc se află violenţa între elevi, urmată de violenţa elevilor faţă de profesori, iar pe ultimul loc se află violenţa profesorilor împotriva elevilor. Astfel, fenomenul violenţei este întâlnit în 73,3% din şcolile generale şi 80,6% din şcolile gimnaziale.

În acest context, deosebit de sensibil şi delicat, consider neliniştitor faptul că în subordinea Ministerului Educaţiei funcţionează o instituţie special destinată combaterii şi prevenirii acestui fenomen, respectiv Consiliul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în mediul şcolar, înfiinţat încă din iunie 2012, al cărui principal scop este asumarea rolului unui Observator naţional anti-violenţă.

Consiliul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în mediul şcolar are în atribuţii elaborarea metodologiilor de colectare a informaţiilor referitoare la violenţa şcolară şi monitorizarea atentă a acestui fenomen, prin coordonarea culegerii periodice de informaţii referitoare la problematica violenţei şcolare, de la nivel judeţean şi local. Totodată, în sfera de competenţă a Consiliului se înscrie şi iniţierea unor acţiuni de consultare cu diferite organizaţii şi instituţii guvernamentale şi nonguvernamentale, cu privire la problema violenţei în cadrul sistemului educativ, propunerea şi iniţierea de forme de cooperare intra şi inter-instituţionale în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în mediul şcolar, iniţierea de programe şi campanii naţionale de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar, respectiv elaborarea unui raport naţional anual privind fenomenul violenţei în şcoală, pe baza setului de indicatori specifici.

Îndatoririle Consiliului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în mediul şcolar sunt mult mai numeroase decât cele amintite, însă realitatea arată că speranţele de diminuare a fenomenului violenţei în şcoli prin contribuţia acestei instituţii a statului român sunt deşarte, având în vedere lipsa sa de activitate.