Parliamentary debates

Domnul Călin Potor:

"Fenomenul îngrijorător al copiilor cu copii poate fi diminuat prin majorarea pedepselor"

Am atras atenţia în repetate rânduri miniştrilor muncii, familiei şi protecţiei sociale, condus acum, sper pentru nu foarte mult timp, de prim-ministrul boc, cu b mic, faptul că numărul minorelor care au devenit mame, unele chiar la 11, 12 sau 13 ani, a crescut alarmant în România, iar autorităţile sunt depăşite de acest fenomen îngrijorător. Mai mult, un raport prezentat anual de către UNICEF arată că, încă din 2005, România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul mamelor minore.

În scopul diminuării acestei situaţii, care nu ne face cinste, cred că este necesară o conlucrare activă între instituţiile cu răspunderi în domeniu, respectiv MFPS, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Acestea ar trebui să iniţieze şi să deruleze ample campanii, coordonate de psihologi, de conştientizare a adolescentelor asupra efectelor nefaste şi traumelor pe care le pot îndura minorele care devin mame. Subliniez că astfel de campanii trebuie coordonate de psihologi, deoarece bombardamentul informaţional cu tentă sexuală este răspunzător în bună parte pentru maturizarea precoce a copiilor.

Este nevoie, de asemenea, de o analiză pragmatică a situaţiei fetelor care au devenit mame, întrucât se constată că acestea provin atât din familii destrămate, cât şi din familii normale, în care fetiţa a fost neglijată afectiv şi a căutat afecţiune într-o relaţie cu un băiat, sau chiar cu un bărbat.

Îngrijorător este faptul că micuţii născuţi de minore preiau din mers modelul de viaţă dezordonată de la mamele lor, iar de aici până la proliferarea acestui fenomen nu mai este decât un mic pas. Mai mult, în majoritatea cazurilor mamele minore îşi părăsesc copiii, abandonează şcoala şi ajung să fie o povară pentru societate, fără nicio şansă de reintegrare într-un mod de viaţă sănătos.

Capitolul III al Codului penal al României, referitor la Infracţiunile privitoare la viaţa sexuală, prevede la art. 198, Actul sexual cu un minor, următoarele: "Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi". Din păcate, pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani se pare că este insuficientă, şi consider că ar trebui majorată de la 5 la 15 ani pentru astfel de infracţiuni abominabile, sinonime cu crimele, în condiţiile în care astfel de copii devin practic pierduţi pentru societate de la o vârstă fragedă. De asemenea, practica judiciară dovedeşte că dosarele de acest gen se întocmesc extrem de greu, în condiţiile în care declaraţiile victimelor nu sunt luate în considerare, acestea fiind mărturii necredibile pentru anchetatori. Din acest motiv, susţin că toate discuţiile poliţiei cu victimele minori trebuie să se desfăşoare obligatoriu în prezenţa reprezentanţilor Autorităţii pentru Protecţia Drepturilor Copilului, nu numai a părinţilor. Am convingerea că în acest mod s-ar grăbi finalizarea acestor dosare şi probarea efectivă a acestui gen de infracţiuni s-ar realiza mult mai uşor.

Numărul mare de mame minore din România reprezintă şi o consecinţă directă a atitudinii mass-media, care prezintă la scară largă o aşa-numită vinovăţie a minorelor care au devenit mame. Consider că este un fapt discriminatoriu, deoarece fetele în cauză nu au putut să aducă pe lume copii fără ajutorul unor bărbaţi. Din păcate, în majoritatea cazurilor prezentate în mass-media nu apar persoanele de sex masculin, fapt reprobabil, deoarece în astfel de situaţii partea de vină ar trebui împărţită în mod egal între părinţi, cu atât mai mult cu cât majoritatea taţilor implicaţi nu sunt minori.

De asemenea, cred că fenomenul ar putea fi diminuat şi prin implicarea mai activă a părinţilor în familie, respectiv printr-o relaţie mult mai apropiată între părinţi şi copii. Dacă există voci care să argumenteze că nici faţă de noi părinţii nu au fost foarte apropiaţi, pot spune că astăzi starea de fapt a societăţii este cu totul alta, informaţiile difuzate prin intermediul media şi internetului sunt inevitabile, iar maturizarea copiilor survine mult mai repede. Apreciez, în consecinţă, că părinţii trebuie să fie mult mai apropiaţi de copiii lor, în aşa fel încât să fie primii adresanţi ai minorilor, în special ai fetelor, atunci când se confruntă cu probleme.