Parliamentary debates

Domnul Relu Fenechiu:

"Pentru regimul Băsescu siguranţa naţională nu constituie o prioritate"

La nivel declarativ, în diverse ieşiri publice, şi nu numai, preşedintele României, Traian Băsescu, îşi face un titlu de glorie pozând în persoana care apără interesele majore ale României, care se luptă pentru tot ce ţine de siguranţa naţională. Declaraţii care dau bine la capitolul imagine proprie şi dau la fel de bine în ceea ce priveşte imaginea guvernului şi a partidului pe care "indirect" îl păstoreşte, PDL. În realitate, însă, lucrurile nu stau chiar aşa. Aş putea spune, că pentru preşedintele Traian Băsescu siguranţa naţională nu constituie chiar o prioritate.

Dovada cea mai bună (şi de dată recentă) în acest sens o constituie intenţia de a se renunţa la peste 50% din acţiunile Companiei CFR Marfă. Adică statul român ar putea fi pus în situaţia de a nu mai deţine controlul într-o companie ce are o activitate ce ţine de siguranţa naţională.

Să apelăm puţin la memorie. În luna iulie 2011, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii iniţiază un proiect de hotărâre de Guvern privind vânzarea a 20% CFR Marfă.O lună mai târziu, deci în august 2011, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării avertiza - corect - că privatizarea CFR Marfă ar putea avea implicaţii asupra siguranţei naţionale. Peste doar o lună distanţă, mai precis pe 26 septembrie 2011, acelaşi CSAT aviza demararea de către MTI a strategiei de privatizare a CFR Marfă pentru un pachet de peste 50% din acţiunile companiei.

Schimbarea de macaz în numai o lună de zile a CSAT - să nu ne ascundem după degete, este vorba doar de poziţia adoptată de Traian Băsescu - creşterea de la 20% la peste 50%, este cel puţin ciudată şi s-a făcut în lipsa oricărei explicaţii.

Au dispărut în numai o lună de zile importante elemente ce ţin de siguranţa naţională legate de CFR Marfă? Răspunsul este nu. Şi nu o spun eu. Iată ce se menţionează în nota de fundamentare a proiectului de hotărâre de guvern din 2011: "Conform art.1 alin.(3) din OUG nr.12/1998, cu modificările şi completările ulterioare, transportul feroviar public constituie, prin natura sa, un sector strategic de interes naţional".

Suntem racordaţi la "Vest", dar s-ar putea să o cârmim spre "Est". Pe 2 martie a.c. am aflat însă o posibilă explicaţie a schimbării de atitudine a CSAT. În ziarul "Adevărul", sub titlul "Ruşii, interesaţi să cumpere CFR Marfă" apare următoarea informaţie: "VTB Capital Plc, divizia de investment banking a VTB, a doua cea mai mare bancă de stat din Rusia, va investi mai multe sute de milioane de euro în regiunea Balcanilor în următorii ani. Grupul este interesat în special de vânzarea unităţilor feroviare de transport marfă din România, a declarat directorul general Atanas Bostandjiev". După cum se ştie, intenţiile de vânzare a pachetului de peste 50% din acţiunile CFR Marfă prevăd două variante: fie listare pe bursă, fie vânzarea către un investitor strategic. În ambele situaţii, VTB îşi poate pune planul în aplicare.

Nu am absolut nimic (din punct de vedere personal) împotriva oricărui investitor strategic indiferent din ce ţară provine, dacă este unul corect, dacă statul român obţine un câştig şi dacă respectivul investitor va depune diligenţe şi în folosul României.

Dar în ceea ce priveşte intenţia de a cumpăra pachetul majoritar al CFR Marfă de către a doua bancă de stat din Rusia (sau de către oricare alt investitor strategic din Rusia), există câteva probleme. În primul rând, intenţia de a cumpăra CFR Marfă face parte dintr-un plan mai larg de achiziţii în zona Balcanilor şi a Europei de Est. De aici se poate trage o singură concluzie: statul rus vede o oportunitate strategică, dar statul român, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu nu vede acest lucru. (Nu trebuie omis nici faptul că în ultimii trei ani, valoarea achiziţiilor efectuate de Rusia în Europa de Est se ridică la 2,8 miliarde de dolari, comparativ cu 2,4 miliarde de dolari în cei 17 ani anteriori - potrivit datelorOrganizaţiei Naţiunilor Unite.)

Intenţia Moscovei de a achiziţiona CFR Marfă vine exact în momentul în care se manifestă la nivel de UE o tendinţă în perspectiva creării unui spaţiu unic european al transporturilor care se va manifesta în sensul unei utilizări pe scară din ce în ce mai largă a transportului feroviar, iar în cazul transportului de marfă, spre utilizarea unor soluţii multimodale bazate pe modurile naval şi feroviar pentru transporturile pe distanţe lungi. Deci, în loc ca România să devină - din importantul punct de vedere al transportului de marfă - parte în viitorul spaţiu unic european, s-ar putea ca noii decidenţi din zona CFR Marfă să se implice sau poate să nu intenţioneze să colaboreze la planurile UE. În ambele situaţii, de pierdut, pierde România.

În al doilea rând, vânzarea pachetului majoritar al CFR Marfă (nu contează cui, dar mai ales unui investitor din Rusia) implică şi o alterare a unor angajamente ale României. Redau din Nota de fundamentare mai sus amintită: "Conform art. 5 din H.G. nr. 582/1998, CFR Marfă desfăşoară activităţi de interes public naţional, în scopul realizării transportului feroviar public de marfă şi al satisfacerii nevoilor de apărare a ţării. Din acest punct de vedere, CFR Marfă este angajată în convenţii şi protocoale cu Ministerul Apărării Naţionale şi cu Forţele Armate ale Statelor Unite ale Americii, pentru asigurarea capacităţilor necesare în diverse situaţii". Cred că aici nici nu mai este rost de vreun comentariu.

Ţinând cont că toate ţările dezvoltate consideră transportul feroviar de marfă ca prioritate strategică, iar în Europa, marea majoritate a companiilor de transport feroviar se află în proprietatea statului, parcursul corect ar fi fost relansarea activităţii CFR Marfă, prin vânzarea unui pachet minoritar de 20%, care ar asigura mai multă transparenţă decizională şi un control mai eficient asupra activităţii societăţii, completată eventual cu un management privat.