Parliamentary debates

Domnul Daniel-Cătălin Zamfir:

Au trecut aproape 2 săptămâni de când am aprobat în plenul Camerei Deputaţilor modificările şi completările la Legea achiziţiilor publice, o lege importantă pentru mediul public şi privat din România. Până să ajungă la votul final, această lege a trecut prin filtrul a două comisii raportoare, juridică şi de industrii, precum şi prin negocieri intense cu reprezentanţii ANRMAP. Cu toţii ne-am dorit să elaborăm o lege mai bună, mai transparentă şi care să eficientizeze procesul de achiziţii publice din ţara noastră. Chiar dacă o parte din reglementările care doream să fie incluse în noul act normativ nu au primit girul executivului, şi mă refer la prevederi mai clare în cazul terţului susţinător, am primit asigurări că în cadrul viitoarelor negocieri care vor fi purtate de către reprezentanţii ANRMAP cu oficialii de la Bruxelles, pe marginea acestei legi, va exista şi această temă pe agenda de discuţii. Am fost invitat la o rundă de întâlniri în care să susţin necesitatea introducerii acestor prevederi şi îmi propun să aduc drept argumente în sprijinul acestor reglementări, modele de legislaţie din alte state europene.

Aşa cum precizam, această lege a fost dezbătută pe larg în Parlament şi, cu toate acestea, există o voce în spaţiul public care face apel la Preşedintele Traian Băsescu să nu promulge această lege. M-aş fi aşteptat ca astfel de voci să aparţină celor care sunt direct implicaţi în aplicarea acestei legi. Dar nu, persoana care face acest apel disperat este doamna Cristina Trăilă, fostă preşedintă a ANRMAP în perioada guvernării PDL. Tonul apocaliptic al stimatei doamne, care anunţă foarte îngrijorată ce efecte devastatoare va avea asupra bugetului şi cetăţenilor această nouă formă a legii, m-a uimit şi revoltat totodată.

Şi mai surprinzător mi se pare - şi ţin să fac această precizare - că partidul Domniei Sale, PDL, nu a sesizat "pericolul ce ne ameninţă" odată cu aplicarea acestei legi, altfel nu-mi explic de ce nu a sesizat la Curtea Constituţională toate aceste aşa-zise nereguli şi de ce parlamentarii PDL nu au formulat amendamente de eliminare a prevederilor invocate de doamna Trăilă.

De aceea, demersul doamnei Trăilă mi se pare unul populist şi ipocrit. Ca exponentă a unei guvernări sancţionate dur de cetăţenii acestei ţări la ultimele alegeri pentru jaful practicat şi pentru sfidarea tuturor categoriilor sociale, în scrisoarea înaintată Preşedintelui Băsescu doamna Trăilă aduce drept argumente în sprijinul tezei sale "îmbogăţirea baronilor locali" de pe urma unor modificări apărute în lege şi un potenţial "jaf din banii publici, estimat undeva la o jumătate de miliard de euro".

Când evaluez această speţă, şi anume analiza impactului acestei noi legi, aş vrea să mă raportez la specialişti din domeniu. De aceea, între spusele doamnei Trăilă şi afirmaţiile preşedintelui AmCham România (Camera de Comerţ Americană în România), domnul Valeriu Nistor, prefer să mă raportez la cel din urmă, care declara recent că "Pe fondul crizei economice şi al restrângerii creditării, această majorare a pragului pentru achiziţii publice directe ar trebui să contribuie la coerenţa derulării contractelor cu autorităţile publice şi la creşterea absorbţiei fondurilor europene, deoarece în implementarea proiectelor finanţate din aceste fonduri este respectată legislaţia naţională în domeniul achiziţiilor publice".

Observ însă că doamna Trăilă are o apetenţă pentru genul epistolar. O altă scrisoare de referinţă în biografia sa politică este cea înaintată domnului Nicolae Văcăroiu, la sfârşitul anului trecut, în care acuza Curtea de Conturi de partizanat politic în cazul întocmirii unui raport asupra activităţii ANRMAP.

La fel de revoltată a fost doamna Trăilă şi în momentul în care Corpul de Control al Guvernului a identificat o serie de nereguli în activitatea ANRMAP în mandatul său. Acum însă se declară foarte îngrijorată de soarta bugetului, dar la momentul respectiv, conform raportului, a oferit din această funcţie protecţie politică baronilor PDL ce desfăşurau contracte din bani publici.

Aş dori să amintesc de o ordonanţă de modificare a O.U.G. nr. 34/2006, emisă în martie 2009, prin care pragul valoric al contractelor de achiziţie directă, fără licitaţii publice, a fost majorat de la 10.000 euro la 15.000 euro. Cine era la momentul respectiv la conducerea ANRMAP? Aceeaşi persoană care acum incriminează Guvernul USL că majorează acest prag.

Această dublă măsură în cântărirea unor decizii similare, dar luate în guvernări diferite, demonstrează demagogia sau, şi mai grav, reaua-credinţă a unor oameni care s-au aflat în poziţii-cheie timp de 3 ani. Îmi doresc ca astfel de exerciţii de imagine practicate de foşti executivi ai guvernării PDL să rămână doar la stadiul de figuraţie publică şi să nu afecteze parcursul unei legi mult-aşteptate de oamenii din domeniu.