Parliamentary debates

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"După 20 de ani... din nou fotbal la televizor!"

"După 20 de ani" este titlul unui cunoscut roman al celebrului Alexandre Dumas, în care sunt povestite aventurile a patru prieteni muşchetari nedespărţiţi, care luptau cot la cot pentru dreptate şi justiţie. În România anului de graţie 2014, "după 20 de ani" poate reprezenta parafrazarea realităţii triste în care a ajuns fotbalul românesc. În aceste zile, milioane de microbişti români privesc meciurile la televizor şi văd cum este ridiculizată Grecia, echipa care ne-a privat de participarea la Campionatul Mondial din Brazilia şi cu mâhnire în suflet îşi amintesc de frumoasa vară din 1994, când ieşeam cu toţii în stradă după victoriile de poveste cu Argentina şi Columbia...

Fotbalul este un fenomen social la scară înaltă în România, suscită un interes enorm, însă, în ultimii 20 de ani, vorba romanului lui Dumas, anumiţi indivizi şi-au bătut joc de acest sport-etalon, dar mai ales de iubitorii acestuia de pe plaiurile mioritice. Rămânerea echipei naţionale a României în afara elitei fotbalistice mondiale şi europene comportă mai multe aspecte de discutat şi analizat de către cei cu competenţe în domeniu.

Ani de zile s-a spus că Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, porecliţi "Naşul" şi "Corleone", precum în filmele mafiote de succes, au stat la baza lipsei performanţelor echipei reprezentative de fotbal. Prin managementul lor prestat timp de... tot 20 de ani, la conducerile FRF şi LPF, aceşti oameni şi-au demonstrat cu vârf şi îndesat incompetenţa. Performanţele echipelor de club la nivel internaţional au lipsit cu desăvârşire, cu câteva excepţii, campionatul naţional a ajuns o bătălie între echipele care scapă de insolvenţă, formaţii de tradiţie au dispărut din primul eşalon, birocraţia şi corupţia bântuie peste tot ca o fantomă aducătoare de ghinion.

Alte cauze ale regresului fotbalului românesc sunt lipsa investiţiilor la nivel de copii şi juniori, precaritatea bazelor sportive, incompetenţa unor autorităţi locale de a sprijini fenomenul sportiv etc. La toate acestea s-au adăugat, precum cireaşa de pe tort, contraperformanţele Naţionalei, fără îndoială cea mai iubită echipă sportivă din România, care se zbate de ani buni în mediocritate, spre disperarea iubitorilor fotbalului.

După 20 de ani, "Naşul" şi "Corleone" au predat ştafeta, mai mult simbolic decât de facto, însă "marele" antrenor al selecţionatei României a supravieţuit miraculos schimbărilor, ratând deplorabil dubla de baraj cu Grecia şi menţinând Naţionala pe acelaşi trend descendent şi fără şanse de revitalizare. Românii sunt condamnaţi astfel să mai trăiască câţiva ani (bine ar fi să fie cât mai puţini!) din amintirile cu Hagi, Adrian Ilie şi Răducioiu, până când forurile de conducere ale sportului, în general, şi fotbalului, în special, se vor trezi din neputinţă şi pasivitate şi vor înţelege că fenomenul fotbal nu este doar o vacă de muls bani în scop personal, ci o bucurie naţională, a tuturor.