Parliamentary debates

Domnul Remus Munteanu:

"Şcoala în pandemie"

Nu cred că sunt prea mulţi cei care ar putea răspunde la întrebarea "Ce s-a întâmplat la data de 11 martie 2020?" Ei, bine, atunci s-a decis închiderea şcolilor din cauza pandemiei de coronavirus. Era o hotărâre nemaiîntâlnită, rapidă, într-o direcţie nebănuită, fără prea multe lămuriri din partea autorităţilor. Cu atât mai mult cu cât şcoala nu s-a închis niciodată în România, nici măcar la vreme de război. Cine ar fi bănuit că o decizie care urmă să protejeze copiii de un virus periculos va dura atâta vreme şi va produce atâtea situaţii greu de imaginat?

Cei mai afectaţi au fost elevii care, de aproape doi ani, trăiesc nişte experienţe pe care nu mai ştiu cum să le înţeleagă - şcolile se deschid, apoi se închid; azi ai ore online, de mâine te cheamă la şcoală, apoi apare un caz de îmbolnăvire şi rămâi acasă, în timp ce alte clase fac ore fizic la şcoală. Nici nu mai ştiu când să se bucure şi când să se enerveze. De la cursurile care presupuneau prezenţa fizică la şcoală s-a trecut la şcoala în pijama, adică la orele făcute la domiciliu. Aparent mult mai bine, dar cu implicaţii neaşteptate - copilul aşezat cu forţă în faţă calculatorului, refuz, enervare, presiune din partea părinţilor, pauze de foame, de sete, de toaletă, de "mă doare burta". Unii s-au adaptat, oarecum, noilor cerinţe, dar copiii nesupravegheaţi s-au detaşat de lecţii şi de obligaţii, profitând de "oportunităţi" nesperate.

Din păcate, cei mai loviţi de consecinţele pandemiei au fost copiii din familiile sărace sau cei din zonele izolate, fără internet. Cum să faci şcoală online dacă în familie există un singur telefon sau o singură tabletă pentru 3-4 sau mai mulţi fraţi? Sau dacă nu ai asigurată conexiunea la internet în satul în care locuieşti? Ca să nu mai vorbim despre cei care nu au nici măcar curent electric în cătunul dintre munţi.

Ca urmare a acestei situaţii, peste 65.000 de elevi au abandonat şcoala la vreme de pandemie, în special din cauza lipsei mijloacelor tehnice de învăţare şi a sprijinului din partea familiei. Pentru că o bună parte a materiei nu a fost parcursă, au fost scoase capitole întregi din programele pentru evaluarea naţională şi bacalaureat. Nu e deloc întâmplător faptul că rată de promovare a examenului de bacalaureat 2020 a fost cea mai scăzută din ultimii 6 ani.

Închiderea şcolilor, cu impunerea carantinei naţionale, a avut un impact psihologic uriaş nu doar asupra familiilor cu şcolari, ci a întregii societăţi. Panică creată de posturile de televiziune, imaginile cu morţii din saci, declaraţiile şocante ale celor nelipsiţi de la TV, schimbarea regulilor de viaţă, frică de moarte, lipsa informaţiilor corecte au schimbat cu totul viaţă oamenilor.

Pentru copii, lipsa socializării pe care o oferă şcoală a fost greu de suportat. Mulţi dintre ei şi-au mărturisit dorul de colegi, de doamna, de activităţile pe care le făceau cu plăcere la şcoală. Căci, dincolo de învăţare, nevoia de apartenenţă la grup, de raportare la cei cu care te înţelegi bine este esenţială. Izolarea impusă de online şi "comunicarea" prin intermediul unui ecran au condus la distanţarea socială. Avertismentele de tipul "nu ai voie să stai prea aproape de colegi, că să nu iei virusul", "e periculos să dai mâna sau să te îmbrăţişezi cu cineva", "trebuie să porţi masca tot timpul" au dus la limitarea posibilităţii de interacţiune a elevilor, iar interacţiunea umană fizică, cu bucuria şi emoţiile sale, nu va putea fi înlocuită vreodată prin alte mijloace.