Parliamentary debates

Domnul Nicolae Roman:

"Români pentru România - «Să nu ne îmbătăm cu apă rece!»"

Pentru participarea la Jocurile Olimpice de Vară, ediţia XXXIII, anul 2024, la Paris, România are calificaţi 61 sportivi din 11 federaţii naţionale care aspiră la 13 medalii olimpice. Încă nu s-au încheiat selecţiile, existând speranţe şi posibile şanse de calificare pentru sportivii de la sărituri în apă, scrimă individual, tenis de masă, tir sportiv.

Succesele actuale ale unor sportivi generează imaginea unui domeniu plin de succese, care nu este în degringoladă, însă realitatea este că nu se află într-un moment descendent, sporturile de echipă excelând în acest sens.

Deşi s-au finalizat din bani publici 11 stadioane moderne în ultimii 30 de ani, în plan naţional nu s-a realizat nici o bază sportivă, iar sălile de sport de pe lângă instituţiile de învăţământ, în majoritate, sunt utilizate ca săli pentru petreceri.

Asistăm, prin preocuparea constantă a mass-media, la spectacolul grotesc al fotbalului românesc, fără echipe calificate în grupele competiţiilor europene, cu jucători străini achiziţionaţi scump de către patroni care se manifestă ca reali stăpâni de sclavi.

Echipele de rugby sunt mereu învinse la competiţiile la care participă, iar baschetul, voleiul, handbalul, boxul, hocheiul, ciclismul, sporturile cu motor, tenisul, nataţia duc lipsă de infrastructură, de baze de selecţie şi de conduceri capabile să le revigoreze.

Lipsa infrastructurii implică dimensiunea bazei de selecţie, adică influenţează declinul demografic, infertilitatea, are nefaste influenţe medicale, generează sedentarism, depresie, consum de droguri şi chiar consecinţe juridice prin lipsa însuşirii disciplinei de grup.

Calificată după 12 ani la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, echipa de gimnastică artistică nu are aparate similare cu cele pe care vor concura la Paris, iar Federaţia de Gimnastică solicită donaţii pentru două milioane de euro necesari deplasării şi pregătirii în străinătate. Statul român nu a găsit această sumă.

Până în acest moment nu există o strategie adecvată pentru dezvoltarea sportului naţional.

Neatragerea finanţării private a acestui domeniu demonstrează că politicul aflat la conducerea statului doreşte păstrarea sportului în subordine, dependent numai de alocările de la bugetul de stat.

Oare nu mai există posibilitatea revigorării sportului românesc şi a susţinerii financiare a acestor sportivi pe care, în trecut, cu mândrie îi numeam "ambasadori ai ţării" ca adevăraţi nişte români pentru România?