Parliamentary debates

Domnul Korodi Attila:

"O zi comemorativă pentru victimele comunismului"

Parlamentul de la Budapesta a adoptat, în 2000, o hotărâre conform căreia data de 25 februarie este zi de comemorare a victimelor comunismului. Gândindu-mă la acest lucru şi la istoria comună a celor două ţări - România şi Ungaria - legată de era comunistă, am ajuns la concluzia că şi ţara noastră ar trebui să adopte o măsură similară.

Când vorbesc despre istoria comună, nu mă refer doar la faptul că ambele ţări au fost mai mulţi ani sub dictatura comunistă. Mă gândesc mai mult la acţiunile comune iniţiate împotriva acestei ere. Un exemplu în acest sens este Revoluţia maghiară din 23 octombrie 1956 împotriva dictaturii bolşevice şi a ocupaţiei sovietice. Nemulţumiţi de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenţii de la Budapesta au început cu o demonstraţie paşnică, care s-a transformat ulterior într-o revoluţie. Protestele s-au încheiat cu masacrul comis de trupele sovietice în 10 - 11 noiembrie 1956. Mulţi români şi etnici maghiari din România au solidarizat cu acţiunile de la Budapesta şi din această cauză au fost arestaţi şi condamnaţi.

Conform analizei Revoluţiei maghiare din 1956 din Raportul Tismăneanu, ecourile acesteia s-au manifestat sub cele mai variate forme şi în aproape toate regiunile României. S-au înregistrat reacţii la aceste evenimente în rândul studenţilor din Timişoara, Cluj, Bucureşti, Braşov şi Iaşi. Încă din primele zile, în Bucureşti şi în Cluj au apărut foi volante şi inscripţii de solidaritate, urmate de organizarea unor adunări şi mitinguri, cea mai mare mişcare de protest având loc la Timişoara. La Bucureşti s-a iniţiat o manifestare, unde au fost arestaţi mai mulţi studenţi. Au avut loc arestări şi condamnări în Braşov şi în Iaşi. La universităţile din Cluj-Napoca, încă din primele zile, au apărut inscripţii şi foi volante. Studenţii Universităţilor Bolyai şi Babeş au iniţiat un marş de protest, care nu a mai avut loc. S-a ţinut însă, la 24 octombrie 1956, o şedinţă studenţească la Institutul de Arte Plastice. Studenţii, purtând panglici de doliu, au manifestat la Cimitirul Hazsongard de Ziua Morţilor (1 noiembrie). Un număr relativ mare de manifestări spontane au avut loc şi în mediu rural. După înăbuşirea în sânge a revoluţiei din Ungaria, Securitatea din România a trecut la acţiuni de represalii fără precedent. Potrivit unor date din rapoartele acestora, numai în perioada octombrie 1956 - decembrie 1962 au fost arestate peste 28.000 persoane în România. În perioada ianuarie 1957 - mai 1959 au fost pronunţate 9.978 condamnări. Conform rapoartelor, la Miercurea Ciuc au murit 10 persoane, iar 30 de tineri saşi, 30 de români şi 77 de tineri maghiari au ajuns după gratii.

Un caz similar a fost procesul Szoboszlai. În 1958, Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Nord Cluj a dat o sentinţă care a fost menţinută de Tribunalul Suprem al Republicii Populare din România, prin care au fost condamnate 57 de persoane din România, maghiari, români şi germani, participanţi la revoluţia maghiară. Din rândul revoluţionarilor marcanţi putem menţiona deopotrivă numele preotului Szoboszlai Aladár, după care a fost intitulat procesul, dar şi al avocatului Alexandru Fântânaru. Prin sentinţă, după cum am precizat, au fost condamnate 57 de persoane, din care zece la moarte, iar restul pentru 5 ani de închisoare şi muncă silnică pe viaţă. Curtea de Apel Cluj, în urma eforturilor comune depuse de către România şi Ungaria, a anulat sentinţa pe 18 octombrie 2010.

Este foarte important să ne aducem aminte de toamna anului 1956 şi de toate faptele drepte şi nedrepte din era comunistă. Este foarte important să-i respectăm pe toţi maghiarii şi românii care şi-au dat viaţa în lupta împotriva regimului comunist şi, totodată, să-i respectăm şi pe cei care, deşi nu şi-au pierdut viaţa, au făcut multe sacrificii, fiind condamnaţi la închisoare sau la muncă silită.

Este foarte important să condamnăm comunismul, dictatura comunistă şi efectele acesteia. Dar eu cred că simpla condamnare a comunismului nu este suficientă. Trebuie să facem dreptate oamenilor care şi-au dat viaţa pentru libertate, care şi-au dat viaţa pentru schimbare, care au fost atât de curajoşi încât au spus nu opresiunii comunismului.

Totodată, dacă ne uităm la numărul comemorărilor istorice din calendar, cred că victimele comunismului merită o zi a lor. Astfel, propun data de 24 iulie, data condamnării persoanelor judecate în procesul Szoboszlai, să fie ziua victimelor comunismului din România. În acest sens, în 2011 o să depun un proiect de lege şi îmi voi invita colegii să fie coiniţiatori, în semn de solidaritate.