Parliamentary debates

Domnul Virgil Pop:

"De unde graba cu Codul muncii?"

Constat cum Guvernul Boc încearcă pentru a nu ştiu câta oară să ne bage pe gât o lege prin metoda preferată a premierului, şi anume prin angajarea răspunderii guvernamentale. De data aceasta, însă, nu există nici un fel de pretext care să justifice o astfel de procedură, cum au fost, spre exemplu, presiunea FMI, actualizarea cu cadrul european, ş.a.m.d. În acest caz, bunăoară, apare o întrebare justificată: de ce se grăbeşte, de fapt, Guvernul Boc, cu asumarea răspunderii pe Codul muncii?

Codul muncii, la fel ca celelalte acte normative adoptate prin aceeaşi procedură, cum ar fi legea educaţiei, spre exemplu, trebuie să fie subiectul unor negocieri intense între Guvern, pe de o parte, şi cei afectaţi de prevederile viitorului act normativ, cum sunt, de această dată, sindicatele şi patronatele. Deşi s-au purtat discuţii referitoare la cod, Guvernul a înaintat proiectul fără modificările dorite de cei ce vor trebui să se supună prevederilor legii. Prin urmare, sindicaliştii şi oamenii de afaceri resping cu tărie forma actualei legi, pentru că nu îi avantajează pe nici unii dintre aceştia şi noi, în mod evident, le sprijinim întru totul pretenţiile de rediscutare a actului. Codul nu le va aduce cinste nici guvernanţilor, pentru că, în acelaşi stil Boc, imediat după promulgare, legea va face obiectul unor modificări, fie sub presiunea protestelor, fie prin evidenţierea unor anomalii. Aşadar, nici o parte nu este interesată să treacă o astfel de lege. În plus, noi vom avansa propriul proiect de lege care este deja agreat de părţile implicate. De unde, atunci, graba promulgării Codului muncii? Cei de la putere ştiu că vor apărea mişcări de protest ale sindicaliştilor, care au anunţat deja un calendar de acţiuni. Potrivit unui top realizat de o publicaţie internaţională, România prezintă cel mai mare risc de revoltă din Europa şi iată că acum vedem şi motivele. Guvernul întreţine această situaţie prin ignorarea totală a voinţei cetăţenilor, deşi această situaţie poate fi extrem de uşor evitată, prin discuţii şi dezbateri.

Probabil, însă, răspunsul la această dilemă nu are legătură nici cu voinţa cetăţenilor şi nici cu legile fundamentale ale ţării. Miza acestui cod este, ca de fiecare dată, una politică şi egoistă, şi anume, luptele intestine din PDL. Este foarte probabil că această moţiune de cenzură va fi ultima pe care Emil Boc o va adăuga la palmares, din postura de premier. Şi, cel mai probabil, acest lucru se va întâmpla cu voia celor din PDL.

Dacă acest plan se va îndeplini, se vor reliefa câteva adevăruri. În primul rând, căderea lui Boc cu ajutorul oamenilor săi va fi o dovadă în plus că românii vor fi din nou victimele colaterale ale luptei pentru putere din PDL. Românii nu au fost şi nu vor fi niciodată prioritari pentru cei de la guvernare şi timpul a demonstrat acest lucru. În al doilea rând, însă, ţara scapă de un premier nepriceput, încăpăţânat şi total obedient altor interese decât cele ale ţării. Ceea ce nu poate decât să reprezinte o nouă şansă pentru România. Asta în cazul în care Traian Băsescu va respecta, de data aceasta, Constituţia şi va lua act de dorinţa cetăţenilor, de noua majoritate formată şi nu va scoate din mânecă un nou premier de paie.