Parliamentary debates

Domnul Dinu Giurescu:

"Proiectul de ţară"

A existat vreun plan naţional după revoluţia din decembrie 1989?

Pe plan extern, obiectivul a fost integrarea în UE şi NATO. El a fost realizat între anii 2000 - 2004.

În rest, după 1989, au fost formulate şi aplicate câteva principii directoare: refacerea proprietăţii private, restabilirea drepturilor cetăţeneşti, pluralism politic, economie de piaţă - fără ca atari principii să fie integrate într-un plan naţional. Privatizarea a fost considerată ca mijlocul esenţial pentru realizarea unei economii viabile şi competitive.

După 23 de ani, care sunt rezultatele pe plan economic? Industria existentă în 1989 a fost desfiinţată şi vândută la fiare vechi, în proporţie de cca. 90%; sistemul bancar - financiar aparţine, tot în proporţie de cca. 90%, băncilor din alte ţări; România este îndatorată către FMI şi Banca Mondială cum n-a fost niciodată de la constituirea statului modern (1859) şi până astăzi; peste 2.500.000 cetăţeni ai ţării lucrează în străinătate întrucât în România nu au de lucru; exodul specialiştilor (vezi medicii) şi în general al tinerilor continuă. Agricultura, redevenită proprietate privată, este fărâmiţată în milioane de exploatări şi nu face faţă nevoilor alimentare interne.

Crearea unor noi locuri de muncă a rămas o prioritate nerezolvată.

Sunt în curs de vânzare resursele energetice şi rezervele minerale.

S-a dat oficial aprobarea pentru explorarea gazelor de şist în zona Bârlad şi în Dobrogea. Ce mai rămâne după ce se vor vinde sectorul energetic şi rezervele minerale?

Cu ce începem? Se mai poate realiza refacerea cooperativelor meşteşugăreşti? Care este strategia pentru reactivarea - în termeni reali - a întreprinderilor mici şi mijlocii? Mai există o politică a statului român de sprijinire efectivă a capitalului român şi a întreprinzătorilor români? Mai avem speranţa de a reface calitativ învăţământul general şi cel liceal şi de a avea din nou manuale - începând cu acela de istorie - redactate normal, nu după scheme prefabricate?

Până unde se va extinde tutela Uniunii Europene care consideră normal să se amestece până şi în prepararea mititeilor? Pe când directive UE pentru organizarea cimitirelor? Până unde va merge obedienţa faţă de "indicaţiile" forurilor internaţionale diriguitoare?

O multitudine de întrebări la care nu avem răspuns.

Suntem, de fapt, sub tutela Consiliului Europei, a Parlamentului european, a Comisiei de la Veneţia, a Fondului Monetar Internaţional, a Băncii Mondiale şi posibil a altor foruri din afară.

A mai rămas puţin timp pentru elaborarea şi punerea în aplicare a unui plan naţional care să încerce soluţiile potrivite. Condiţiile politice interne - cu majoritatea parlamentară USL de aproape 70% - îngăduie elaborarea neîntârziată a planului naţional pentru următorii trei ani, 2014 - 2016, ca bază şi pentru etapa următoare, 2017 - 2020.

Dacă vom continua sa vindem pe nimic, vom da tot, sub diferite pretexte, dacă vom sta în aşteptarea directivelor din cele patru zări, nimic din ce are nevoie această ţară nu se va împlini.

Va dovedi clasa noastră politică calităţile necesare pentru elaborarea şi aplicarea unui atare plan naţional?