Parliamentary debates

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"În România, există un profund dezechilibru între puterile statului"

Declaraţiile pe care le-au făcut, la începutul acestei săptămâni, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, reluate şi întărite de premierul de formă al României, doamna Viorica Dăncilă, sunt simptomatice pentru o criză mai profundă a parlamentarismului. Liviu Dragnea, recent demis din funcţia de preşedinte al Camerei, s-a declarat plictisit de dezbaterea parlamentară şi a decis că legi esenţiale precum Codul penal şi Codul de procedură penală trebuie modificate rapid, prin Ordonanţă de urgenţă a Guvernului.

Nu mă voi referi aici la imoralitatea demersului prin care liderii coaliţiei de guvernare decid să schimbe legea pentru a se scăpa pe ei înşişi de procesele penale de care sunt vizaţi. Doresc să atrag atenţia asupra faptului că, în România, parlamentarismul în sine este în criză.

Din păcate, în ţara noastră nu mai există o corectă separare a puterilor în stat. Executivul abuzează de puterile sale legislative, până la punctul în care întreg Parlamentul a ajuns să fie o simplă anexă a Guvernului. Deşi ar trebui să fie, conform art. 61, "organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării", Parlamentul nostru a capitulat de multă vreme în faţa Executivului. Momentele când Guvernul poate legifera sunt puţine şi clar definite în legea de căpătâi. Textul constituţional este clar şi, dacă mai era nevoie, a fost explicat pe larg în mai multe hotărâri ale Curţii Constituţionale. Chiar şi aşa, Guvernul român îşi exercită mult prea des competenţa de legiferare "cu nerespectarea cadrului constituţional care o circumstanţiază" - Decizia CCR nr. 1431/2010.

Instrumentul Ordonanţei de urgenţă, creat exclusiv pentru situaţii de absolută urgenţă, a devenit, în fapt, principalul instrument legislativ în ţara noastră. O consecinţă directă a acestei situaţii este şi hăţişul legislativ în care ne sufocăm.

Nu Constituţia şi nu legea sunt vinovate pentru criza în care se află parlamentarismul românesc. Clasa politică este de vină, pentru că a tolerat sau a încurajat activ alunecarea treptată către conducerea ţării nu prin lege, ci prin dictat. După cum vedem acum, acest lucru a deschis larg calea pentru abuzuri majore, care pun sub semnul întrebării statul de drept în România şi chiar apartenenţa noastră la spaţiul valorilor îmbrăţişate de democraţiile occidentale.

Cred că se impune ca parlamentarii să îşi ia mai în serios rolul de reprezentanţi ai poporului şi să lase în Parlament dezbaterea pe marginea legilor. Este adevărat, dezbaterea parlamentară este un proces de durată. Dar numai acest tip de dezbatere poate să pună în balanţă toate punctele de vedere de la nivelul unei societăţi.

Nu ar trebui să căutăm căi pentru a ocoli procedurile parlamentare, ar trebui să abandonăm prostul obicei de a supralegifera. Ar trebui să avem legi puţine şi dezbătute intens, nu multe şi adoptate în mod netransparent, în vreun birou ministerial. Numai aşa putem salva democraţia românească de la tentaţia autoritarismului dominat de Executiv şi numai aşa putem avea cu adevărat o pace socială pe termen lung!