Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci domnul deputat Petre Ţurlea şi să vedem dacă au venit domnii deputaţi sau doamnele Naidin, Afrăsinei, Bejinariu? Nu sunt. Neculai Popa? Este? Nu este? Nicolae Groza este. Da. Deci urmează domnul deputat Nicolae Groza. Vă rog.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sunt constrâns de intervenţia cu totul curioasă a colegului nostru de mai înainte să spun două vorbe pe marginea ei.

Spunea domnul coleg adineauri că există o ofensivă împotriva populaţiei maghiare. Este adevărat, pentru prima dată din 1990 încoace a fost un concert unanim. Toate ziarele săptămâna trecută au prezentat situaţia dezastruoasă a românilor din Covasna şi Harghita. Nu este adevărat că ar fi o ofensivă împotriva populaţiei maghiare, dar este adevărat că este o ofensivă împotriva populaţiei româneşti, dirijată de către UDMR.

Mi se pare că, de la o vreme constat că microfonul acestei Camere a Deputaţilor este folosit pentru a lansa cu din ce în ce mai mare fermitate şi impertinenţă, aş putea spune, minciunile UDMR-ului despre situaţia din Harghita şi Covasna. Trebuie o dată spus adevărul în faţa întregii ţări despre situaţia românilor de acolo şi despre cei care sunt vinovaţi pentru această situaţie. Am încheiat această mică paranteză.

Aflăm, doamnelor şi domnilor colegi, din presa ultimelor zile, că Papa Ioan Paul al II-lea a cerut Guvernului României, prin noul ambasador român la Vatican, retrocedarea a 1.300 localuri de şcoli din Transilvania către Biserica Romano-Catolică şi a 2.000 de biserici din aceeaşi regiune către Biserica Greco-Catolică.

La mijloc este o interpretare proprie, iezuită a istoriei spaţiului românesc şi la mijloc este şi o minciună.

1. Cele 1.300 localuri de şcoli revendicate pentru Biserica Romano-Catolică au aparţinut organizaţiei cunoscute sub numele Statusul Romano-Catolic. A fost înfiinţată în secolul al XVI-lea. În a doua parte a secolului al XVIII-lea, în timpul Mariei-Tereza, odată cu desfiinţarea Ordinului iezuit, bunurile Statusului au intrat în proprietatea statului habsburgic. De aici, în 1867, odată cu crearea dualismului austro-ungar, aceleaşi bunuri au intrat în proprietatea statului maghiar. Articolul 4 al Tratatului de la Trianon din 1920 a dat toate proprietăţile statului maghiar din Transilvania în mâna statului român. În 1931, pentru a răspunde pretenţiilor Bisericii Romano-Catolice de a fi moştenitoarea Statusului, s-a format o comisie interministerială condusă de Onisifor Ghibu. Pentru a răspunde la aceeaşi întrebare, în perioada 1946-1948, a funcţionat o altă comisie condusă tot de către Onisifor Ghibu. În ambele cazuri s-a răspuns că statul român este proprietarul de drept. Există şi trei cărţi publicate în acest domeniu. Deci în 1948, cele trei 1.300 de localuri de şcoli nu au fost luate de la Biserica Romano-Catolică, pentru că de drept nu aparţineau acesteia. Aşadar, nu avem ce-i retroceda.

2. În 1700, prin violenţa statului habsburgic, o parte a bisericilor românilor din Transilvania au fost trecute sub jurisdicţia Papei. În 1762, la îndemnul Papei, statul habsburgic a trimis pe generalul Bukov în Transilvania pentru a distruge bisericile româneşti care refuzau să treacă la catolicism. Cu tunurile, generalul Bukov a dărâmat 200 de astfel de biserici ortodoxe, care i-au fost indicate de către seminariştii greco-catolici de la Blaj. În 1948, au fost redate Bisericii Ortodoxe Române toate lăcaşele de cult româneşti din Transilvania.

Şi, iată, evident, întrebarea: ce greşeală istorică îndreptăm? Doar aceea din 1948? De ce nu şi pe aceea din 1700?

În ultimii ani, constat, doamnelor şi domnilor colegi, faptul că catolicismul a declanşat o puternică ofensivă împotriva ortodoxismului şi a statelor care susţin ortodoxia. Vă aduceţi aminte probabil că în 1992 Papa Ioan Paul al II-lea, în timpul uneia din vizitele în Ungaria, lansa îndemnul la război împotriva Serbiei, pentru a se crea Statul catolic al Croaţiei. În România, preoţii catolici sunt în marea lor majoritate maghiari şi înfocaţi propagatori ai iredentismului maghiar. Ţelul final al catolicismului în România a fost exprimat de către episcopul romano-catolic de Iaşi, domnul Gherghei, acum patru ani: "Trebuie să facem orice efort pentru a desfiinţa enclava ortodoxă din această ţară, România fiind singura ţară latină care a rămas necatolicizată". Desfiinţarea enclavei ortodoxe înseamnă desfiinţarea României, pentru că poporul român s-a născut ortodox, la fel şi statul român. Iată dar că papalitatea a devenit pe faţă duşman al statului şi poporului român.

În aceste condiţii, apelul la unitate în jurul Bisericii Ortodoxe Române este absolut necesar, iar unitatea în jurul acesteia este un act de patriotism. Mulţumesc.