Parliamentary debates

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Popa, se pregăteşte domnul deputat Ioan Bivolaru.

Domnul Neculai Popa:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am luat la cunoştinţă cu o plăcută surprindere recenta luare de poziţia a ministrului de finanţe, domnul Daniel Dăianu, privind afacerea "Bel Helicopters", care ne-a avertizat că este prea costisitoare pentru România anului 1998. Domnia sa ne-a spus verde în faţă că în acestă situaţie grea, România trebuie să aleagă între cumpărarea de tunuri sau a asigura pâinea ţării. Nu avem bani de tunuri, nu avem bani de elicoptere, care ne-au costat circa 2 miliarde de dolari, este clar, o spune cu toată autoritatea ministrul de finanţe, omul care ţine în mâinile lui puşculiţa naţională. Nenorocirea este că nu se găsesc bani nici pentru pâine. Iată că zilele acestea, chiar reprezentantul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, respectiv ministrul Dinu Gavrilescu, a recunoscut că la sate, în hambarele ţăranului se află 2 milioane de tone de grâu, care nu se grăbeşte să-l achiziţioneze, reprezentând în momentul de faţă, în cele mai multe situaţii, hrană pentru şobolani şi şoareci.

Dacă ceilalţi reprezentanţi ai puterii se zbat din răsputeri pentru a îngloda şi mai mult România în datorii, de 2 miliarde de dolari, în schimb, un alt reprezentant al actualei puteri declară triumfalist că pentru achiziţionarea grâului, din producţia anului 1998, avem la dispoziţie 80 de miliarde de lei, în condiţiile în care, pentru a asigura pâinea ţării avem nevoie de cel puţin 5.000 de miliarde de lei. Este incredibil şi rămâi uimit de ceea ce se petrece în agricultura românească. Am lichidat şi falimentat complexele de porci şi păsări, taxele vamale impuse de Acordul criminal "Cefta" a descurajat şi a împins spre faliment floarea agriculturii româneşti. Am decimat efectivele de bovine, din cauza căreia importăm totul pentru consumul alimentar din această ţară: carne de porc şi vită din Polonia, Ungaria, Olanda, ouă, lapte din Olanda şi Polonia, legume, fructe din Olanda şi Turcia, ulei şi zahăr din Ungaria, Turcia, Spania şi Moldova. Şirul lung al produselor alimentare importate poate continua la nesfârşit. Aici ne-a adus politica agrară performantă a celor de la putere, adică, cum spune românul, la sapă de lemn.

Este imposibil, ca oameni ai acestui pământ binecuvântat, cunoscuţi din neamul nostru ca mari producători de hrană, să ajungem să ne hrănească alţii, în aceste condiţii.

Ce se întâmplă cu noi? Ce se întâmplă cu această ţară? Pur şi simplu suntem victimele unor interese oculte, dincolo de graniţele ţării, cu complicitarea unor reprezentanţi ai puterii. Şi toate acestea, în timp ce ministrul agriculturii, domnul Gavrilescu, flutură pe toate canalele mass-media steagul mincinos al succeselor agriculturii româneşti, minţind cu tupeu o ţară întreagă care vede cu propriii ochi dezastrul în care se găseşte agricultura românească.

În cabinetul ministrului Gavrilescu toate sunt de culoare roz bombon, dar pe tarlaua ţării lucrurile sunt foarte cenuşii, bat spre negru. Problema este cât o să ţină şandramaua? Personal cred, o scadenţă este foarte apropiată. Bate foamea în uşa românului de o să se audă inclusiv la uşa ministrului. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc.