Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Alexandru Ionescu. Se pregăteşte domnul deputat Ion Bivolaru. A venit? N-a venit. Domnul deputat Mihai Vitcu. Nu este. Domnul deputat Nicolae Leonăchescu se pregăteşte.

Domnul Alexandru Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Lunea trecută, într-o cascadă de formule stereotipe, fără să dea cuvânt iniţiatorului pentru a susţine proiectul şi fără a se asculta argumentele de respingere ale comisiei, preşedintele de şedinţă a stopat proiectul de Lege privind restituirea caselor furate, într-o Cameră neavizată şi care a votat nume, nu legi. De aceea, fac prezenta declaraţie adresată deopotrivă dumneavoastră, cât şi mai ales opiniei publice.

Proiectul de retrocedare imediată a caselor s-a dorit a fi un început în revenirea la normalitate a României. El a fost un semnal privind necesitatea stârpirii hoţiilor şi a hoţilor. România a arătat clar în alegerile din noiembrie că doreşte schimbarea în toate. Sondajele spun şi astăzi că cea mai mare parte a românilor sunt pentru cunoaşterea adevărului şi stabilirea dreptăţii, pentru restituirea imediată a bunurilor jefuite de tâlharii comunişti. Pe această bază s-ar fi putut de mult realiza concordia naţională. Din păcate, schimbarea n-a avut loc sau are loc în ritmuri uneori insesizabile. Impostura sufocă valoarea, ca şi altă dată, inclusiv la nivel ministerial. Pretutindeni aceleaşi chipuri, dar alte travestiuri. Contrabandiştii şi acoliţii lor ţipă că sunt în temniţă, când cu câţiva ani în urmă doar erau eliberaţi contra unor sume de bani. Hoţi cu imunitate, parlamentari şi guvernanţi care stau în case nu numai nemuncite, ci şi furate, miliardari care se plâng de sărăcie, infractori care joacă tenis cu primul ministru, o întreagă lume a lui Kafka şi a lui Eugen Ionesco.

Împotriva tuturor acestora vă cer, domnilor parlamentari, să lucrăm pentru instaurarea dreptăţii. Revedeţi imediat acest proiect de minimă reparaţie, înainte de a se cunoaşte pretutindeni istoria şi sensurile Talionului. Aceasta este probabil ultima staţie a răbdării, ceva care ne aminteşte de celebra poezie a lui Coşbuc "Noi vrem pământ". Să facem acum o dreptate chibzuită şi blândă, înainte ca dreptatea să se înfăptuiască altfel. Nimănui nu-i este îngăduit, cu atât mai puţin prietenilor din Convenţie, să uite că ţara este plină de sute de mii de schelete ale celor ucişi sau schingiuiţi de comunişti pentru a fi jefuiţi, cum nu vom uita nici pe cei traşi pe roată în Transilvania. Este timpul să începem a face dreptate. Asumaţi-vă răspunderea de a vota împotriva furtului sau pentru furt, împotriva României sau pentru România!

Aş fi vrut să închei aceste cuvinte cu apelul pe care Tache Ionescu l-a lansat tot unei Camere a reprezentanţilor: "Să vă călăuzească conştiinţa", dar mă tem că pentru mulţi apelul acesta ar fi acum inadecvat.