Parliamentary debates

Domnul Vasile Lupu:

Are cuvântul domnul Vasile Mândroviceanu şi se pregăteşte domnul Iftene Pop.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Au trecut peste 10 ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi sechelele comunismului n-au fost încă eradicate. Mai mult chiar, printr-un proces tipic, ele activează cu tendinţa de regenerare a maladiei maligne, societatea le ignoră existenţa până la inconştienţă, iar urmările vor apărea când orice măsură de profilaxie, sau terapeutică, va fi tardivă. De altfel, era şi ridicol să se creadă că după o jumătate de secol de guvernare şi teroare comunistă, împuşcarea a doi oameni va duce şi la lichidarea comunismului, la destrămarea structurii educate şi privilegiate din PCR, încadrate sau nu în nomenclatură.

Printre acţiunile importante de propagandă şi dezinformare comunistă, un rol deosebit s-a acordat sportului, transformat în unealtă în slujba partidului. Toată tradiţia organizaţiilor sportive din România a fost ştearsă cu buretele, impunându-se sportului românesc o nouă organizare de tip sovietic.

Pentru ţinuta românească şi refuzul colaborării cu comuniştii, au fost lichidate echipe de renume, precum "Carmen", "Venus" şi "Unirea tricolor Bucureşti", "Ripensia Timişoara", "Iuventus Ploieşti", înfiinţându-se echipe cu denumiri sovietice, care erau practic nişte sucursale ale cluburilor ruseşti. S-a împânzit ţara cu "dinamouri", nu a rămas nici o ramură sportivă neîncadrată de securitate la Dinamo, pentru că Dinamo nu era altceva decât o pepinieră de cadre, unde se recrutau agenţii, anchetatorii şi spionii, fidelitatea lor faţă de Moscova fiind totală.

Uniţi în internaţionalismul comunist, împreună cu celelalte sucursale Dinamo din ţările comuniste organizau demonstraţii de forţă numite dinamoviade de tristă şi dureroasă amintire.

Boxerii dinamovişti se antrenau pe saci vii la anchetele arestaţilor politici; arbitrii de fotbal asigurau victoria dinamoviştilor în faţa adversarilor mai puternici, iar în echipele olimpice, sportivii legitimaţi la Dinamo aveau prioritate. Toţi sportivii de la Dinamo erau încadraţi ca ofiţeri MAI şi plătiţi cu salarii la care alţii nici nu visau. Fondurile clubului erau inepuizabile, iar miliţienii, securiştii şi angajaţii civili din MAI erau încadraţi ca membri ai clubului.

Faţă de toate abuzurile şi ilegalităţile făcute de acest club, ar fi fost normal ca după decembrie 1989 să-i fie şters numele din sportul românesc. Nu s-a făcut însă nimic, iar el apare ca o sfidare chiar la peste 10 ani după revoluţie.

În Bucureşti s-au dărâmat statile lui Lenin şi Petru Groza, a fost golit Mausoleul din Parcul Carol de cadavrele comuniştilor, s-au schimbat nume de străzi, dar de clubul cu nume sovietic, de "Direcţia Narodnovo moguscestva" nu s-a atins nimeni, ca şi de însemnele cu secera şi ciocanul şi steaua în 5 colţuri din Palatul Presei Libere, care te întâmpină scoase în relieful de marmură la toate uşile de ascensor din întregul palat.

Chiar nu poate trăi sportul românesc fără numele sovietic de "Direcţia Narodnovo moguscestva"? sau dinamoviştii vor fi iarăşi ce au fost şi mai mult decât atât?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.