Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu, se pregăteşte domnul deputat Iulian Mincu. Reamintesc colegilor care nu au fost în sală când au fost strigaţi că vom relua lista la sfârşit.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Reglementarea relaţiilor existente în societate prin legi constituie atributul fundamental al puterii legislative, dar şi exemplul cel mai autentic al existenţei unei democraţii reale. Procedurile de legiferare înseamnă recursul pe care trebuie să-l facem cu toţii la anumite categorii, tipare, modele, destinate să faciliteze exprimarea normativă a intenţiilor noastre, eliminarea unor disfuncţii ce s-ar crea într-o legiferare făcută la întâmplare.

Or, noi, aici, în Camera Deputaţilor, cred că ignorăm, uneori cu bună ştiinţă, anumite principii de elaborare a unui act normativ, ştirbim sau impietăm dreptul parlamentarilor de a contribui la perfecţionarea, fie de conţinut, fie de formă, a unor legi. Prin elaborarea noului Regulament al Camerei Deputaţilor, partidul de guvernământ - PDSR, împreună cu alţii săi, UDMR, PNL, aşa-zisa "opoziţie ascunsă", a transformat singura ptuere legiuitoare într-o veritabilă "maşină de vot" contra cronometru a ordonanţelor CDR-UDMR şi respingerea - surprinzător, incredibil! - a propunerilor legislative PDSR sau PRM, simultan cu asumarea unor proceduri de tip "Marea Adunare Naţională".

Astfel, în Camera Deputaţilor, discutarea şi adoptarea legilor, indiferent de importanţa lor, se face într-o manieră de totală ignorare a părerilor celor care vor să intervină cu amendamente în timpul dezbaterilor. Amendamentele adresate comisiilor, dacă nu corespund viziunilor puterii, cenzurate de UDMR, sunt respinse, ceea ce se întâmplă de altfel şi în plenul Camerei Deputaţilor.

Climatul democratic ce ar trebui să caracterizeze lucrările în plen ale Camerei Deputaţilor s-a transformat într-o "dolce vita", deoarece tot mai puţini deputaţi au timpul material să cunoască proiectele puse în dezbatere, intervin tot mai rar la capitolul dezbateri generale sau la dezbaterea pe capitole, cvorumul nu mai are nici o importanţă, după cum nici numărătoarea voturilor nu mai este ceva credibil, ci relativ. Fără a avea timp să privească sala, se procedează invariabil la rostirea formulei sacramentale: "Cine este pentru? Cine este contra? Cine se abţine? Adoptat." Nu ai nici timp să laşi mâna jos sau să o ridici!

O astfel de atmosferă nu înseamnă nici pe departe democraţie, nu valorificăm contribuţia ce ar putea fi adusă de deputaţi la îmbunătăţirea legilor Camerei Deputaţilor. Fiind ultima instanţă, Camera, transformată într-un veritabil paravan al democraţiei, în spatele căruia Guvernul a subordonat total Parlamentul. Căci, altfel, cum ar fi fost posibil să fie supuse spre dezbatere şi aprobate în perioada 11-23 decembrie 2000: 26 de ordonanţe de urgenţă ale Guvernului CDR-UDMR; din 8 până în 19 ianuarie 2000, 31 de legi şi ordonanţe; în sesiunea din 5-12 februarie, 42 de legi, iar, culmea! recordul, ce greu va fi atins, de 41 de acte normative ale fostului Guvern, în 15 februarie. Actualii guvernanţi nu precupeţesc nici un efort în a considera necesare şi oportune ordonanţe emise de foştii guvernanţi, iar peste jumătate de Guvern, în frunte cu distinsul domn prim-ministru, asistă, mândri de izbânda lor, consfinţită de votul final, sub privirile, încremenite, probabil, ale distinsului domn Ion Diaconescu, fost preşedinte CDR, care, sigur, priveşte şi nu înţelege de ce a putut pierde puterea, dacă a legiferat atât de bine!

Veselia cu care sunt adoptate de către Cameră actele normative, întrecută doar de aşa-zisele "dezbateri" sau aşa-zisa "eficienţă în aprobarea legilor", nu s-a întâlnit nici în lucrările hulitei Mari Adunări Naţionale. Spre exemplu, în sesiunea de o lună, aprilie-mai 1987, Marea Adunare a votat 3 proiecte de lege, iar în sesiunea noiembrie-decembrie 1988 au fost adoptate 6 legi, faţă de circa 140, cât am reuşit noi performanţa.

Iată, deci, stimaţi colegi, că prin modul actual de lucru al Camerei Deputaţilor riscăm să adoptăm legi într-un ritm incredibil, în care deputaţii devin, din actori, spectatori ai actului de legiferare, asumat totalmente de Guvern. Ca urmare, solicităm conducerii Camerei Deputaţilor, distinsului preşedinte Valer Dorneanu, să-i redea Camerei atribuţiile constituţionale de legiferare şi nu de validare a unui şir de ordonanţe, pe care toţi le-am criticat înainte de 2000 şi pe care le aprobăm într-o veselie acum.

Totodată, cerem domnului preşedinte reactivarea de urgenţă a Comisiei pentru regulament, spre a finaliza acest regulament, conform promisiunilor făcute, în sensul: deplasarea efectivă şi nu declarativă a centrului de greutate al activităţii spre comisiile parlamentare; asigurarea logistică a acestora, precum şi mai multe zile de dezbatere; asigurarea unui cadru propice controlului parlamentar, conform Constituţiei, al Guvernului, prin interpelări, întrebări, moţiuni etc.

Altfel, Camera Deputaţilor, prin actualul stil de activitate, va trebui să disponibilizeze deputaţi din lipsă de front de lucru, adică, legi. Atenţie, stimaţi colegi, moştenirea fostei guvernări, concretizată în sute de ordonanţe, este pe sfârşite, iar legile noilor guvernanţi nu se întrevăd.

Deocamdată, lucrează Guvernul din umbră CDR-UDMR, sub sigla PDSR, căci, altfel, nu ar fi fost aprobate rapid ordonanţele fostei guvernări şi respinse, încă o dată, în bloc, iniţiativele PDSR. Să fi luat oare PDSR locul PNŢCD în Convenţie? Poate! Dar ar fi o groaznică recompensă pentru alegătorii care au avut încredere în dumneavoastră. Vă mulţumim pentru atenţie. (Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.