Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Problematica funcţionării normale a economiei de piaţă în România pare să fi făcut în mod voit abstracţie de necesitatea unei noi reglementări a relaţiilor de muncă conforme dezideratelor economiei de piaţă, factorul politic simţind mereu nevoia unei alianţe de tip vechi cu cetăţeanul în calitatea sa de muncitor sau lucrător angajat din cele mai diferite motive. Cele mai evidente dintre acestea au fost reprezentate de asigurarea succesului în alegeri, tentaţia promisiunilor populiste în tradiţia statului paternal omniprezent, principalul regulator în toate şi care poate face totul pentru om şi nu în ultimul rând, grija mai mult sau mai puţin reală pentru modul în care populaţia asimilează reformele de tranziţie.

Nu întâmplător însă, preocuparea politicului pentru rolul populaţiei în succesul reformelor, manifestată prin asigurarea practică a aceluiaşi rol conducător al clasei muncitoare, ca şi în regimul apus, a degenerat rapid în unicul şi cel mai strâns parteneriat între Guvern şi sindicate, brăzdat de numeroase negocieri şi protocoale, tot de atâtea ori rupte. De asemenea, nu în puţine cazuri, lideri sindicali ai "oamenilor muncii", deveniţi salariaţi, au îmbrăţişat cariera politică cu deschiderile spre toate demnităţile, oferta politicului având şi ea tâlcul ei.

În acelaşi timp, baza economică şi socială a noii societăţi româneşti democrate consfinţite prin Constituţie s-a lăsat mult aşteptată, proprietatea privată, capitalul, întreprinzătorul, patronul, formarea clasei mijlocii bucurându-se de o atenţie legislativă şi dialog cu puterea vecină cu uitarea.

Desigur, poate fi vorba de o uitare aparentă, întrucât realităţile demonstrează plonjarea cu mare plăcere şi sârg în afacerile capitaliste, tocmai a celor grijulii de soarta simplilor cetăţeni confruntaţi cu dificultăţile reformelor. Atât reprezentanţii Puterii, cât şi ai unei părţi importante a sindicaliştilor, sunt azi oameni de afaceri - şi nu este nimic rău în acest lucru. Este însă rău faptul că noua clasă a managerilor de societăţi comerciale - fie patroni, fie numiţi de patroni, oricare ar fi ei - vor să menţină, în continuare, iluzia că ei sunt un extract al adunărilor generale ale salariaţilor şi deci nu sunt altceva decât tot nişte sindicalişti, muncitori sau lucrători.

Între timp, însă, creşterea ineficienţei economice, a datoriilor la bugetul de stat şi a debitelor societăţior comerciale - celule economice de piaţă - pe de o parte, şi scăderea puterii de cumpărare a veniturilor salariaţilor în faţa avalanşei scumpirilor, pe de altă parte, îngrijorează pe toată lumea.

Una din multiplele cauze ale acestui marasm economico-social rămâne complacerea în simpla cosmetizare a legislaţiei muncii de tip comunist, în care obligativitatea asigurării unui loc de muncă pe viaţă nu poate avea nimic comun cu valoarea profesională şi motivaţia angajatului în raport cu interesele economice ale angajatorului proprietar al capitalului. Într-o economie de piaţă, raporturile de muncă nu se pot baza decât pe interesele economice ale celor două părţi, independente în decizie, dublate de rolul statului în ceea ce priveşte protecţia socială, raportată la puterea economiei naţionale.

Preocupările pentru rescrierea unui nou cod al muncii s-au multiplicat în ultimul timp, ceea ce demonstrează evidenţa unei întârzieri nepermis de mare într-un domeniu pe cât de sensibil, pe atât de necesar unei dezvoltări economice şi sociale armonioase, singura bază sănătoasă a unei solidarităţi cu efecte concrete şi nu teoretice.

Pornind de la aceste preocupări, în care sunt implicat şi eu, fac apel la o conlucrare imediată a tuturor parlamentarilor în valorificarea celor mai bune idei din proiectele de legi de reglementare a relaţiilor de muncă, o bază a antamării unui dialog constructiv putând fi chiar iniţiativa legislativă a Grupului parlamentar PNL, aflată în circuitul Camerei Deputaţilor.

Vă asigur că efortul făcut pentru această iniţiativă îşi propune să satisfacă interesele a 22 de milioane de cetăţeni care doresc în primul rând o protecţie socială printr-o muncă corect remunerată, pe o piaţă a muncii competitivă.

Definitivarea proiectului propus la nivelul Parlamentului României, cu sprijinul tuturor partenerilor sociali, ar aduce beneficii rapide pentru societatea noastră, în plat atât mental, cât şi comportamental, tocmai pentru a încheia această tranziţie de sistem interminabilă. S-ar pune capăt multor abordări anacronice ale privatizării şi restructurării de tip etatist, s-ar închide robinetele de alimentare a pieţei negre, evaziunii şi corupţiei, o nouă relaţie echilibrată, dar şi responsabilă între capital şi forţa de muncă, între angajator şi angajat, orientată exclusiv spre eficienţă, fiind mai mult decât salutară.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.