Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Baban. Se pregăteşte doamna Paula Ivănescu.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nimic nou despre sectorul privat. Dincolo de importanţa incontestabilă a reuniunii anuale de la Bucureşti a BERD, cel puţin la nivelul declaraţiilor oficialilor români, s-a lăsat să se înţeleagă faptul că reprezentanţii sectorului privat au fost invitaţi să facă figuraţie. S-au făcut declaraţii cu duiumul, despre cât de multe investiţii străine vor fi efectuate în România; despre restructurarea ireversibilă a industriei de stat; despre politici fiscale restrictive şi de formă structurală, despre accelerarea ritmului privatizării etc.

Despre susţinerea reală a sectorului privat românesc, cu accent pe IMM-uri rămase fără nici un sprijin de ordin fiscal, discursurile oficialilor români au fost evazive preferându-se datele statistice şi programele de restructurare macro. Nici de această dată nu s-a înţeles că degeaba vorbim despre investiţiile structurale, sistem bancar, reducerea inflaţiei, denominarea leului în absenţa unui sector privat, real şi competitiv.

Rateurile ultimilor ani, recentele amânări primite din partea Băncii Mondiale şi a FMI sunt tocmai rezultatele directe ale inhibării dezvoltării sectorului privat. În timp ce oficialii români au fost abstracţi, insistând mai mult pe punctarea unor obiective impuse prin angajamentele asumate faţă de organismele financiare internaţionale, observatorii străini au punctat esenţialul. Grava criză prin care trece sectorul privat, alternativa eficientă a dezvoltării economiei naţionale, un debuşeu al forţei de muncă disponibilizat din industria de stat şi un generator de pus valoare în PIB.

Doamnelor şi domnilor, a venit timpul ca lucrurile să fie puse la punct de căderea sectorului privat, puternic generator de şomaj şi de pierderi. Peste 50% din firmele private au raportat pierderi financiare, iar 60% din nivelul arieratelor este localizat în acest sector, se datorează faptului că politicile guvernamentale au fost adoptate doar în sens restrictiv.

Nici o firmă din România nu poate supravieţui cu o fiscalitate de 70% pe fondul de salarii şi cu rate ale dobânzilor la credite de peste 45%. Singura soluţie de supravieţuire oferită de constrângerile fiscale şi bugetare o constituie refugiul în economia subterană. De aici, efectele perverse ale tranziţiei, sărăcia generalizată, şomaj cronic şi transformarea României într-o profitabilă piaţă de desfacere a produselor din import, produse provenite din ţări în care guvernele respective au înţeles importanţa sprijinirii sectorului privat. Sunt speranţe? Dincolo de promisiuni vagi privind introducerea unor stimulente de ordin fiscal în exerciţiul bugetar al anului viitor, nimic nou sub soare.

Dintre nemulţumirile pe care, de obicei, oamenii de afaceri le menţionează, toate au ca obiect politica fiscală, legislaţia fiscală foarte complicată, cu număr mare de taxe şi impozite, inflaţia, dobânzile înalte, lipsa creditului, privilegiile acordate sectorului de stat, inconsecvenţa şi instabilitatea legislativă, etc.

Şi, deşi sunt de mulţi ani evidenţiate, în multe momente şi întruniri, nimeni şi nimic nu reacţionează pentru a crea un sistem de măsuri şi acţiuni, pentru a diminua şi chiar anula efectele negative ale politicii fiscale româneşti.

Doamnelor şi domnilor colegi, succesul unei economii depinde de sectorul privat, iar acesta se poate dezvolta în condiţiile unui climat de aplicare a legilor, respectarea contractelor şi stabilitatea economică. Până nu vom reuşi să acţionăm eficient în aceste trei mari direcţii, sectorul privat românesc nu va aduce nimic nou în economia românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.